A

ADA, prenume din onomastica romaneasca moderna sau contemporana, ce in limba ebraica deriva de la Adah si are sensul de “podoaba”, “cea impodobita”, “frumusete”.

ADELA, prenume de provenienta germanica sau franceza, intrat tarziu in limba romana, in secolul al XIX-lea. Provenit din numele german comun, Adel ce inseamna “nobilime”.

ADELAIDA, prenume care provine tot din germana. Forma compusa care a rezultat din Adal “noblete”+”-haida”,”-heide”, semnifica “ceea ce este plin de noblete”.

ADINA v.Ada

ADRIANA, prenume frecvent la romani, cu o situatie speciala, deoarece el patrunde o data cu raspandirea crestinismului pe teritoriul locuit de populatia romanizata.

AFRODITA, prenume modern, imprumutat direct din mitologia greaca. Explicatia etimologica este de natura mitologica “nasterea ei din spuma marii”.

AGAPIE, AGAPIA, prenume frecvente in onomastica si toponimia crestine din cauza sensului cuvantului, care are la baza notiunea de “dragostea frateasca intru dragostea lui Iisus Hristos”.

AGATA v. Agatha

AGATHA, prenume feminin provenit dintr-un prenume arhaic grecesc Agathe si Agathias, avand sensul de “bun”, “pretios”.

AGLAIA, prenume intalnit mai rar in onomastica romaneasca. Semnificatia acestui cuvant este de “stralucire”, “podoaba”.

AGALIOS v. Aglaia

AGNES, prenume provenit din Latina, Agnes, cu sensul de “casta, cast”. Sensul propriu-zis este de “curat”, “pur”, iar cel figurat de “sfant”.

AGNI v. Agnes

AGRIPINA, prenume roman cu semnificatia de “nascut cu picioarele inainte”.

ALBA, prenume foarte vechi in onomastica romaneasca, cu o semnificatie strans legata de legendarul Negru Voda si Tara Romaneasca.

ALEXANDRA, prenume foarte raspandit, cu o veche si indelungata traditie, compus din verbul alexo “a proteja, a apara” + andros “barbat”, deci “cel care apara omul”.

ALEXIE v. Alexe

ALICE, prenume modern, imprumutat din onomastica apuseana, neadaptat la lb. romana, ce semnifica “noblete”.

ALINA, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana, explicat de unii cercetatorii ca provenind de la verbul “a alina”.

AMALIA, prenume ce apartine tot onomasticii moderne, fiind si acesta imprumut din onomastica occidentala. Este un vechi nume germanic, avand sensul de “valoros, neobosit”.

AMBROZIA, prenume cu o frecventa redusa in onomastica romaneasca. Provine dintr-un substantiv, termenul ambrosia, ce semnifica “mir purificator, “licoare ce asigura nemurirea zeilor”, de aici si forma de “nemuritor”.

AMELIA, prenume foarte apropiat de Amalia, dar cu alta semnificatie si raspandire. Forma greceasca provine de amelios care inseamna “fara griji”.

AMFILOHIA, prenume care a avut in onomastica crestina o frecventa relativ mare in Evul Mediu. In lb.greaca are semnificatia de “vorbire in doua planuri de idei, de obicei contradictorii”, “controversa”.

ANA, unul dintre cele mai cunoscute si raspandite prenume din onomastica crestina, datorita vechimii si a provenientei sale directe din Vechiul si Noul Testament. In ebraica are sensul de “mila”, “bunavointa”, “indurarea lui Dumnezeu”, “ ascultarea rugaciunii”, “binevoitor”.

ANANIA, prenume cu o foarte mare raspandire in onomastica veche romaneasca. Provine din forma ebraica hananiah, cu sensul de “Domnul este indurator”, “Domnul este norul, apararea mea”.

ANASTASIA, se impune ca prenume numai in onomastica crestina. Termenul grecesc anastasis, avand sensul de “inviere”, era un termen obisnuit si avea in epoca precrestina sensul atenuat de “ridicare, sculare”.

ANDREIA, vechimea numelui se fixeaza prin analiza formelor din primele secole. In greaca semnifica “barbat”.

ANGHELINA v. Anghel

ANISIA, prenume mai rar intalnite astazi, desi in traditia ortodoxa se mentine pomenirea sfintei. La baza numelui sta termenul grecesc anisos, anisa, cu sensul “fara pereche”, “singular”, “fara egal”.

ANTHIA v. Elevterie

ANTHIMEEA v. Elevterie

ANTIA v. Elevterie

ANTIMIA, prenume aproape iesit din uz. La origine se afla un nume de persoana, frecvent in limba greaca, Anthemios, cu semnificatia de “floare”.

ANTONIA, prenume de origine latina. Semnificatia nu a fost lamurita de lingvisti, dar din Evul Mediu se stie ca este foarte apropiat de “floare”.

ANTONINA, prenume provenit din onomastica romana.

ARETIA, prenume cu forme diferite. In greaca, este destul de vechi si provine din substantivul arete “virtute”.

ARGENTINA, prenume relativ modern in onomastica romaneasca, fiind un urmas al vechiilor nume latinesti, avand sensul figurat de “stralucitor”.

ARGHIRA, prenume frecvent in secolele trecute si rar astazi. Derivatele se folosesc pe langa substantive, spre a arata continutul de argint si au sensul “de argint”, “care contine argint”.

ARIADNA, prenume modern, ce semnifica “pur”, “imaculat”, “sacru”.

ARSENIA, prenume ce reproduce un nume de persoana din greaca, avand sensul de “barbatesc, viguros”.

ARTEMIA v. Artemie

ARTEMIA, prenume provenit din lb. greaca si are sensul de “sanatos, intreg”.

ASINETA, prenume specific feminin, de origine ebraica.

ASPASIA, pronume ce reprezinta numele celebrei curtezane, iubita lui Pericle si semnifica “placut”, “foarte multumit”.

ASPAZIA v. Aspasia

ATANASIA, prenume specific epocii crestine, provenit din grecescul athanasia “nemurire” si din latinul “cel nemuritor”.

AUGUSTINA, prenume provenit din romana, avand sensul de “sacru, venerat”.

AURA v. Aurora

AURELIA, prenume preluat din vechea onomastica romana, fiind socotit un nume teoforic, datorita semnificatiei legate de “soare, aur, lumina”.

AURELIANA v. Aurel

AURICA v. Aurel

AURORA, In limba latina semnifica “zori, zorea”, adica “lumina difuza, trandafirie, care marcheaza inceputul diminetii”.

AVGUSTINA v. Augustin

AVIANA v. Ana

AVIONA v. Ana

AZARIA, nume de origine ebraica, care are o semnificatie teoforica “taria lui Iehova”, “cel ajutat de Iehova”.

AZARIE v. Azaria

AZORIA v. Azaria

B

BARBARA v. Varvara

BARBURA v. Barbara

BEATRICE, prenume feminin modern, imprumutat pe cale culta din onomastica apuseana. Provine din latinescul Beatrix si semnifica “fericit, fericita”.

BEATRIS v. Beatrice

BERNARDA, este un pronume mai rar intalnit in onomastica romaneasca. Semnifica “urs”, “tare, puternic”, deci “urs puternic”.

BERTA, prenume ce provine dintr-un vechi nume germanic, cu semnificatia de “stralucitor, glorios”.

BENEDICTA. Este foarte vechi si semnifica “binecuvantat”.

BIANCA, prenume feminin, destul de frecvent astazi, datorita influentelor literare. Este imprumutat din italiana si inseamna “alb”.

BOGORODITA, prenume extrem de rar, atestat in onomastica romaneasca, in sec al XVII-lea si al XVIII-lea. Provine din slava si inseamna “nascatoare de Dumnezeu”.

BRANDUSA, prenume feminin romanesc, provenit din numele florii care acopera pasunile montane. Numele florii este vechi in limba romana, datand din perioada traco-dacica si semnifica “ceea ce acopera cu duh, spirit” sau “duhul celor ce se afla sub glie”.

BRIGITA, prenume feminin, introdus in limba romana destul de recent, prin influenta cinematografiei. Este un vechi nume celtic, atestat in irlandeza veche, ce inseamna “inalta, mareata”.

BRIGITTA v. Brigita

BUCURA, nume stravechi si foarte raspandit la romani. Fiind de origine traco-daca, au la baza o intreaga familie lexicala.

C

CAMILA, prenume ce are la baza un vechi nume latin.

CANDIDA, prenume care este folosit mai rar in onomastica moderna. Are semnificatia de “alb imaculat”, “pur”, “senin”, “sincer”, “luminos, stralucitor”.

CARLA v. Carol

CARMEN, prenume ce are o origine si o dezvoltare foarte interesanta pentru istoria crestinismului. In limba ebraica semnifica “gradina”.

CAROL, prenume vechi la noi, avand la baza prenumele german Karl, semnificand “om liber”, “om din popor”.

CAROLA v. Carol

CAROLINA v. Carol

CASANDRA, vechi prenume grec, ce semnifica “distins”.

CASIANA, prenume ce provine din latina si semnifica “splendid, stralucit”.

CATERINA v. Ecaterina

CECILIA, un prenume din ginta romana, ce semnifica “orb”.

CELESTINA, prenume inregistrate inca din secolul al III-lea d.Hr. Semnifica “ceea ce apartine cerului”, “ceresc”, “a cerului”.

CELSIE, prenume care este inregistrat si este intrat in limba romana prin filiera latina sau greaca si semnifica “mai inalt”.

CEZARA, prenume ce reprezinta “taietura”. Forma feminina este mai rar intalnita.

CHELSIE v. Celsie

CHIRA, prenumele are corespundentul din greaca.

CHIRANA v. Chira

CHIRIA v. Chira

CHIRIACHI, prenume feminin, astazi rar in onomastica romaneasca, deoarece si-a pierdut sensul teoforic, pentru necunoscatorii de limba greaca.

CHRISTINA v. Cristina

CIPRIANA, prenume cu specific crestin, atestat in latina, cu sensul de “din Cipru”, “al Ciprului”.

CLARA, prenume feminin, atestat in latina.

CLAUDIA, prenume frecvent astazi in onomastica crestina. Forma prezentata este corespondentul romanesc al vechilor nume gentilice latine.

CLEMENTINA, prenume atestat din primii ani ai raspandirii crestinismului.Formele provin din latina si au sensul de “indulgent”, “iertator”, “bland, milos”.

CLEOPA, prenume raspandit in lumea monahala. La baza acestuia sta un prenume grecesc.

CLEOPATRA, prenume feminin, raspandit prin celebritatea reginei Egiptului. Kleos tradus adesea prin “glorie” si patros “tata”.

CONSTANTINA, un prenume foarte raspandit, desi este atestat tarziu in onomastica crestina.

Are sensul de “ferm”, “puternic”, “constant”.

CONSTANTA, prenume frecvent in lumea bizantina, preluat din latina si se traduce prin “statornicie”.

CORINA, prenume intalnit in creatia lui Ovidiu, cu accente in mitologia greaca, ce are semnificatia de “fata”, “fecioara”.

CORNELIA, este mostenitorul vechiului nume genitlic roman. Semnificatia este de “corn”, “cu coarne”, “cel care apartine cornului”.

CRISANTA v. Hrisant

CRISTIANA, prenume frecvent intalnit in onomastica romaneasca contemporana. Este derivat de la verbul grecesc chiriein, ce inseamna “a unge”.

CRISTINA, prenume foarte frecvent raspandit in onomastica europeana, atat in Est cat si in Vest.

D

DADA, prenume arhaic pe teritoriul tarii noastre. Prima forma, Dada, a fost explicata adesea, prin apelativul popular dada (matusa). La baza acestui prenume, exista o forma greceasca care are sensul de “lemn rasinos”, “pin”.

DADAS v. Dada

DAMIANA, prenume provenit din numele de persoana de origine greaca si semnifica “a supune, a domestici, a aseza”.

DANA, prenume frecvent si in trecut si astazi, facand parte din traditia onomastica romaneasca.

DANIELA, prenume cu baza in numele profetului biblic Daniel. Are semnificatia de “daruire”, “indurare”.

DARIA, nume persan, ajuns la noi prin filiera greaca. Are o semnificatie aparte “cel care poseda binele”, “cel care mentine binele”.

DELIA, nume roman preluat din greaca, unde definea numele unei sarbatori ateniene care avea loc in amintirea plecarii lui Tezeu in Creta.

DESPINA, prenume ce se gaseste in lb. greaca si semnifica “stapan al casei”, “stapan al unei tari”.

DIANA, prenume ce are la baza numele zeitei vanatorii si care in latina semnifica “zeu”, “ceresc”, “luminos” sau “divin”.

DIODORA, nume teoforic, format din grecescul Diodoros ce semnifica “darul lui Dumnezeu”.

DOINA, prenume feminin, specific romanesc.

DOMITIA, prenume latin cu sensul de “casa” si “stapan”.

DOMNA v.Domnica

DOMNICA, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche si contemporana.

DORIS, prenume feminin, intrat recent in onomastica romaneasca.

DOROTEA, prenume de origine greaca, o forma foarte veche, raspandita mai mult in varianta masculina, ce semnifica “dar de la Dumnezeu”.

DROSIDA, prenume cu totul special in onomastica crestina, provenit din greaca, ce semnifica “roua”, “din roua”.

DROSIS, prenume care este atestat in mai multe variante, legate din punct de vedere semantic.

DUMITRA, prenume ce face parte din seria celor mai vechi si frecvente nume romanesti si au la baza un nume de persoana de origine greaca.

E

ECATERINA, prenume feminin foarte raspandit in Europa si in toate provinciile romanesti. Este explicat ca fiind un nume de origine egipteana, unde ar exista un cuvant cu aceasta forma cu semnificatia de “coroana”.

ECLESIA, prenume disparut din onomastica crestina tarzie. Prenumele are la baza forma latina eccesia ce semnifica “biserica, parohie “, termen preluat direct din latina.

ECLESIARH, prenume frecvent in onomastica Evului Mediu oriental ce semnifica “incepator”, “slujitor”.

EDESIE, prenume frecvent in onomastica crestina.

EFRAFTIA, prenume candva bine cunoscut, mai ales in lumea monahala, ce semnifica “podoaba”, “rod”.

EFRASIA, prenume frecvent in onomastica medievala orientala, astazi cunoscut mai ales in cinul monahal. Are sensul de “bucuros”, “plin de bucurie”.

ELA, prenume destul de frecvent astazi. In ebraica are sensul de “tarie”, “bluestem”, dar si “juramant”.

ELAD v. Eladie

ELADIE, prenume provenit dintr-un substantiv grecesc care indica numele tarii grecilor.

ELEAZAR, prenume provenit din ebraica, avand o semnificatie teoforica si, anume “Dumnezeu ajuta “.

ELENA, unul dintre cele mai raspandite prenume feminine din onomastica romaneasca si universala. Este un stravechi nume grecesc si semnifica “torta”, “facile”, “foc”, “natura sacra”

ELEONORA, prenume raspandit in Europa, socotit de origine araba, nume teoforic care in continutul sau semantic, ar fi redat prin “El este lumina mea”.

ELISABETA, prenume feminin frecvent, raspandit in Europa si in toata lumea, datorita influentei Bibliei. Numele este vechi, ebraic si semnifica “Dumnezeu este perfectiunea”.

ELISAVETA v. Elisabeta

ELVIRA, prenume cu numeroase variante in spaniola, avand sensul de “vesel”, “prietenos”, datand din perioada vizigota.

EMA, prenume mai putin obisnuit, de origine germanica.

EMANUELA, prenume ce cunoaste o raspandire destul de mare datorita semnificatiei teoforice a numelui si a prezentei lui in Biblie.

EMILIA, prenume care isi are originea intr-un vechi nume gentilic roman, o vestita ginta patriciana. In greaca semnifica “duios”, “bland”.

EMMA v. Ema

ENATA, prenume putin obisnuit, provenit din latina, cu sensul de “nascut”, “iesit din ceva”.

EPISTIMIA, prenume grecesc, provenit din episteme, ce semnifica “cunoastere”, “stiinta”.

ERMIONA, prenume ce provine dintr-o forma greceasca Ermione.

EROTIIDA, prenume provenit dintr-un substantiv comun din limba greaca si semnifica “cea care iubeste”.

ESPER v. Zoe

ESTERA, prenume de provenienta biblica, din ebraica, ce semnifica “stea”.

EUFEMIA v. Eufimia

EUFIMIA, nume intalnit mai rar, datorita pierderii intelesului, a continutului semantic. Este un prenume de origine greceasca, cu semnificatia de “vorba frumoasa”, “vorba buna”.

EUFROSINA, nume bine reprezentat in onomastica romaneasca. S-a pastrat pana tarziu, in diferite variante. Provine din vechi nume grecesti si semnifica “inteligenta”, “intelepciune”, “bucurie”.

EUGENIA, prenumele este de origine greaca, provine din nume preluate prin filiera latina si are semnificatia de “buna calitate”, “neam bun”, “rasa buna”.

EULALIA, prenume provenit din greaca si semnifica “vorbire frumoasa” .

EUPRAXIA, prenume provenit din greaca, semnificand “activitate buna”.

EUSEBIA, prenume care a patruns in onomastica romaneasca prin filiera latina. Nume grecesc de persoana, el semnifica “bland”, “pios”, “a respecta”, “a stima”.

EUTALIA v. Evtalia

EUTASIA, prenume de origine greceasca, avand ca forma de baza substantivul euthesia, ce semnifica “stare buna”, “a fi intr-o forma buna”.

EUTROPIA, prenume grecesti compuse, care au specific crestin, si care semnifica “schimbare buna”.

EVA, supranumita moasa omenirii, un supranume prezent in limba romana veche. In ebraica semnifica “viata”.

EVANGHELIA, prenume care s-a dezvoltat in lumea crestina. Are semnificatie de “vestitor”, “inger”, “trimis”.

EVDOCHIA, prenume raspandit in primele secole de crestinism, asa cum reiese din atestarea lor in documente. Are semnificatia de “verificare”, “buna pricepere”, “reusita, success”.

EVLAMPIA, nume de origine greceasca, semnificand “stralucire”.

EVULA, prenume grecesc care are la baza un nume de persoana si semnifica “bunavointa”.

F

FABIA v. Fabian

FABIANA, prenume utilizat mai ales in aria de cultura latina, ce are sensul de “bob”.

FABIOLA v. Fabiana

FAUSTA, prenume latin intrat in onomastica crestina din primele veacuri ale constituirii Bisericii. Are sensul de “favorabil”, “de bun augur”.

FAUSTINA v. Faust

FELICIA, nume frecvent in onomastica romaneasca ce provine din latina si semnifica “fericit”.

FEVRONIA, prenume crstin care a cunoscut o mare raspandire, fiind atestat in Moldova inca de la inceputul secolului al XVI-lea. Are sensul de “a purifica”.

FILIPIA, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche. Nume intrat in onomastica romaneasca direct din limba greaca, poarta semnificatia de “iubitor de cai”.

FILOFTEIA v. Filothei

FILOMELA, prenume feminin, foarte vechi la greci, fiind atestat in epoca clasica cu o frecventa destul de pregnanta. Semnificatia ar putea fi “melodie, cantec”, “iubitor de cantec”.

FILOMENA v. Filomela

FILOTHEEA, prenume preferat de crestini datorita continutului semantic, find recunoscut ca nume teoforic. Semnificatia este de “iubitor de Dumnezeu”.

FILOTEIA v. Filothei

FLAVIA, prenume preluat direct de la romani. Numele gentilic roman, este un derivat adjectival de la “blond”.

FLOAREA v. Flor

FLORA, prenume prescurtat de la numele de persoana roman, atestat cu mult inainte crestinismului.

FLORENTINA v. Flor

FLORICA v. Flor

FOTINA, prenume care face parte din punct de vedere semantic, din familia lexicala a cuvantului grecesc Fos, -tos, ce semnifica “lumina”, “luminos”.

FOTINIA v. Fotina

FRANCESCA v. Francisc

FRANCISCA, prenume raspandit astazi, imprumutat pe cale culta, prin Biserica latina. Semnifica “sincer, loial”, “liber”.

FULVIA, prenume feminin, ce are si o forma mai rar de masculin Fulviu, ambele provenite din latina, care la origine au fost porecle si semnifica “roscat”.

G

GABRIELA, un prenume deosebit de frecvent in ultimele decenii, ce reproduce un nume ebraic, teoforic si are sensul de “a fi puternic”, “Dumnezeu”, adica “Dumnezeu Atotputernic”.

GALATEIA, prenume feminin putin obisnuit astazi, la baza careia se afla numele uneia dintre personajele mitologiei grecesti.

GALINA, GALINI, prenume feminin nu prea raspandit in onomastica europeana, nici in cea romaneasca. Semnifica “calm, seninatate”.

GEMMA, prenume pe care il gasim atestat in calendarul crestin al celor doua Biserici traditionale. Semnificatia este de “boboc de floare”, “perla”, “piatra pretioasa”.

GHENADIA, vechi nume romanesc care a fost relativ frecvent, mai ales in sec al XVI-lea si al XVII-lea, dar care a disparut datorita stergerii motivatiei semantice. Are semnificatia de “neam bun”, “nobil”.

GHEORGHINA, prenume deosebit de frecvent in onomastica romaneasca, ocupand locul al treilea dupa Ion si Nicolae, cu aceeasi frecventa fiind intalnit si in restul lumii crestine.

Semnifica “lucrator al pamantului”.

GLAFIRA, prenume feminin mai putin cunoscut, astazi se foloseste destul de rar. La baza lui se afla un prenume grecesc si are sensul de “delicat, gingas, fin”.

GLICERIA v. Glicherie

GLICHERIA, provenit direct in limba greaca cu semnificatia de “om placut, dulce, mieros”.

GOLINDUHIA, prenume straniu, de origine persana, greu de definit din punct de vedere al semanticii.

GORGONIA, prenume provenit dintr-un nume de persoana grecesc si semnifica “coral, margaen”.

GRATIANA, prenume frecvent astazi, ce provine din civilizatia romana. Are sensul de “preferat, bine venit”.

GUDELIA, prenume putin obisnuit pentru onomastica crestina. Semnificatia lui ar fi de “groapa”, “adancitura”.

H

HARITA v. Haritina

HARISIA v. Haricleea

HARITINA, prenume feminin frecvent si astazi. La baza lui se afla un prenume de persoana grecesc si semnifica “har”, “gratie divina”, “bucurie”.

HIONIA, prenume feminin putin utilizat, de origine greaca, cu sensul de “zapada, “alb, curat, pur, innocent”.

HORIANA, prenume care a cunoscut o foarte mare popularitate, mai ales in zilele noastre. Are semnificatia de “a canta din gura sau fluier”.

HORTENZIA, prenume feminin, frecvent in toate zonele locuite de romani. Provine dintr-un nume gentilic roman si are sensul de “gradina”, “cel ce se ocupa de gradina” sau “gradinar”.

HRISANTA, prenume folosit astazi mult mai rar. Provine dintr-un nume grecesc si are semnificatia de “floare de aur”.

HRISIA v. Aurora

HRISTIA v. Hristea

HRISTINA v. Cristina

HRISTODULA, prenume mai putin obisnuit in onomastica romaneasca contemporana, dar destul de frecvent in onomastica greceasca, in care numele a supravetuit, prin sensul sau “slujitorul lui Hristos”.

HRIZA, prenume vechi in onomastica romaneasca, atestat in forme diferite, semnificand “aurar”.

HULDA v. Olda

I

ILARIA, prenume mai putin intalnit in onomastica crestina de astazi. Isi are originea intr-un nume de persoana foarte vechi in onomastica greceasca si semnifica “placut”, “plin de bucurie”.

IOANA, cel mai raspandit prenume in onomastica romaneasca si europeana. Provine din ebraica si are sensul de “ Dumnezeu a avut mila”.

IOSEFINA, prenume foarte raspandit, mai ales prin intermediul Bisericii apusene, frecvent si in onomastica romaneasca, mai ales in Transilvania. Are semnificatia de “Domnul a adaugat”.

IRAIDA, prenume mai putin cunoscut in lumea crestina, desi a fost purtat de o crestina, care a suferit martiriul pentru Hristos.

IRINA, prenume feminin frecvent in onomastica romaneasca si cea rasariteana. Provine din limba greaca si semnifica “pace”.

ISIDORA, prenume intalnit mai rar in onomastica crestina contemporana. Provine din limba greaca si are semnificatia de “zeita egipteana a naturii”, “darul zeitei Isis”.

IUDITA, prenume de origine biblica, cu sensul de “femeie originara din cetatea Jehud”, cu sensul teoforic de “laudata”.

IULIANA, nume frecvent, folosit si ca supranume in societatea romana.

IULITA, prenume rar, care este atestat in onomastica romaneasca. La baza lui se afla o forma derivate din greaca si are sensul de “descendenta”.

IULIA, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana, provenit din vechi nume gentilic roman.

IUNIA, prenume intalnit mai rar, provenit din nume gentilic roman.

IUSTA, prenume care nu a avut o raspandire prea mare in onomastica crestina. Este un nume vechi, frecvent in onomastica romana si semnifica “drept”, “conform legii”.

IUSTINA, prenume format in epoca imperiala romana.

IUSTINIANA, prenume folosit astazi mai mult de catre monahi. Numele a fost purtat de cel mai mare si respectat imparat al Bizantului.

L

LALA, prenume inregistrat pe teren romanesc si atestat ca varianta provenita din prenumele foarte raspandite in onomastica crestina, ca derivate hipocoristice.

LAMBRA, prenume preluat cu semnificatia de “stralucire”.

LARISA, prenume feminin foarte interesant, provenit dintr-un toponim vechi grecesc, care desemna mai multe orase, dintre care cel mai cunoscut este cel care a fost multa vreme capitala Tesaliei. Are semnificatia de “fortareata”, “acropola”.

LAURA, prenume a carei forma este foarte raspandita in onomastica romaneasca actuala, fenomen explicat prin influenta literara.

LAURENTIA, supranume frecvent in onomastica latina, ce semnifica “loc cu multi lauri” sau “nascut, originar din Laurentum”.

LEA v. Lia

LEONTINA, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

LEOPOLDINA, prenume feminin, imprumutat din onomastica apuseana, ce semnifica “indraznet”.

LETITIA, prenume feminin foarte raspandit, mai intai in Transilvania, dupa care s-a generalizat. In limba greaca are semnificatia de “bucurie”, “veselie”.

LIA, prenume feminin a carui origine este controversata.

LIDIA, prenume feminin destul de frecvent in onomastica romaneasca. Acest prenume reproduce un nume vechi, atestat si la greci.

LILIANA, prenume foarte raspandit in onomastica romaneasca actuala. De o mare popularitate se bucura acest prenume in toate limbile europene. Poate semnifica atat “arbustul cu flori mov-albastrui si parfum discret” (liliac), cat si crinul, care in latina este lilium.

LIVIA, prenume frecvent in onomastica romaneasca, mai ales in Transilvania, la baza caruia se afla numele gentilic roman Livius.

LUCHIA v. Lucia

LUCIA, prenume feminin frecvent in onomastica crestina europeana. Are semnificatia de “lumina”, “a straluci”.

LUCRETIA, prenume feminin intalnit frecvent in onomastica romaneasca contemporana, avand ca origine un nume gentilic roman. Are semnificatia de “castig”, “realizare”.

M

MACRINA, prenume de origine latina, ce semnifica “slab”.

MAGDALENA, prenume foarte raspandit in toata lumea crestina, fiind cunoscut din Noul Testament si avand semnificatia de “turn”, “castel”.

MAGDALINA v. Magdalena

MALINA v. Mal

MAMICA v. Mamant

MARA, prenume cu o frecventa mai mica astazi, dar care a fost folosit in onomastica romaneasca veche. In ebraica are sensul de “amar”.

MARANA v. Mara

MARATO v. Mara

MARCELA, prenume foarte raspandit in onomastica crestina europeana si cea romaneasca.

MARCIANA, prenume frecvent in limba latina, ce semnifica “al lui Marcius”.

MARGARETA, prenume feminin raspandit in onomastica europeana si cea romaneasca actuala, raspandire motivata de unii cercetatori prin influenta numelui de floare “margarita”. Provenit in limba latina, semnificatia este de “boabe de nisip”, “perla”, “boaba vascului”.

MARIA, prenume feminin cu cea mai mare raspandire pe toate continentele. Se impune in primele decenii ale raspandirii crestinismului. Poate semnifica “picatura de mare”.

MARIAM, forma primara legata de ebraicul Miryam, dar de provenienta aramaica.

MARIAMNA v. Mariam

MARIAMNI v. Mariam

MARIANA v. Mariam

MARINA, vechi prenume romanesc, raspandit in Dacia chiar din epoca romana. Semnificatia ar fi de “al marii”, “de mare”, “marin”.

MARTA, prenume feminin crestin, dupa numele arameean Marta, ce semnifica “stapana”, “doamna”.

MATROANA, prenume pe care l-au purtat mai multe sfinte femei care au slujit Bisericii lui Hristos, si semnifica “mama”, “stapana a casei”, “femeie respectabila”.

MATRONA v. Matroana

MAURA v. Mavru

MAVRA, prenume atestat si in onomastica romaneasca veche, devenit nume de familie. Semnificatia lui ar fi de “de culoare neagra”, “negru”.

MAXIMA, prenume vechi in onomastica europeana si romaneasca. Semnifica “mare”.

MAXIMIANA v. Maxim

MAXIMILIANA v. Maxim

MARGARITA v. Margareta

MEL v. Mela

MELANIA, prenume feminin foarte vechi, frecvent in lumea greco-romana, ce semnifica “vinetiu”, “negricios/oasa”.

MELETINA, prenume frecvente candva si in onomastica romaneasca, dovada fiind variantele si derivatele de la acest nume. Semnifica “a studia, a cerceta”.

MIHAELA v. Mihail

MINA, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche, ceea ce in limba greaca semnificatia este de “luna”.

MINODORA, prenume nu prea obisnuit in onomastica romaneasca veche, dar destul de frecvent in secolul nostru. Semnificatia este “darul zeitei”.

MIRUNA, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche, dar si in cea moderna, mai rar in cea contemporana. Are semnificatia de “untdelemn sfintit”, “ulei extras din plante parfumate”, “balsam”.

MITRODORA v. Minodora

MONICA, prenume feminin foarte raspandit in onomastica crestina europeana si romaneasca, mai ales in ultima jumatate de veac. Are semnificatia de “singur, solitar”.

MORANA v. Marana

N

NATALIA, prenume destul de frecvent in onomastica crestina, mai ales in forma feminina. In latina semnifica “ziua de nastere”.

NATALIE v. Natalia

NEONILA, prenume de origine greceasca care semnifica “tanara din Egipt” sau “fiica de egiptean”.

NIMFAS v. Nimfodora

NIMFODORA, prenume feminin izolat. Semnifica “darul spumei marii”, “darul nimfei”.

NITA v. Neonila

NONA, prenume preluat in latina. Semnifica “mama”.

NOMA v. Nona.

O

OCTAVIA, prenume relativ modern, inspirat din literatura si istoria Romei antice. Semnificatia este de “a optulea”.

OCTAVIANA v. Octav

OLDA, prenume provenit din textul biblic al Vechiului Testament. Semnificatia este de “cea inteleapta”.

OLGA, prenume feminin foarte raspandit in ultima vreme. Semnificatia este de “femeie foarte inteleapta si luptatoare”.

OLIMPA, prenume foarte vechi, de origine greceasca, ce are la baza numele muntelui Olimp, avand ca semnificatie “a straluci”.

OLIMPIA v. Olimp

OLIMPIODORA, prenume rar intalnit si semnifica “darul Olimpului”.

OTILIA, prenume feminin, considerat modern, deoarece a intrat pe cale culta. Semnificatia acestui nume este de “bogatie”, “avere”.

P

PARASCHEVA, prenume feminin vechi si de mare circulatie in onomastica romaneasca.

PARASCHIVA v. Paraschiva

PATRICIA v. Patrichie

PAULA v. Pavel

PETRONIA, prenume nu prea frecvente in onomastica crestina, fiind mostenite direct din formele latine.

PLATONA, prenume vechi si destul de frecvente in Grecia, chiar din antichitate, semnificatia fiind “latime, largime”, “larg, spatios”.

PLATONIDA v. Platon

PRISCA, prenume cu variante, chiar si acestea de origine latina. Are sensul de “stravechi”, “antic”.

PRISCILA v. Prisc

PROCLA, prenume crestin mai putin raspandit, atestat in primele secole de crestinism si care este legat direct de traditia romana. Are sensul de “a plange”.

R

RAHELA v. Rahila

RAHILA, prenume provenit tot in Vechiul Testament, deci de origine ebraica si are sensul de “oaie”.

RAHILIE v. Rahila

RAHIRA v. Rahila

REBECA, prenume de origine biblica, din ebraica, a carui sens este redat prin “splendoare”.

REVECA v. Rebeca

RIGHIN, prenume rar intalnit in onomastica crestina, dar cunoscut din antichitate, al carui sens ar fi “deschidere, acces”.

REGINA v. Rix

RIPSIMIA, prenume care nu a intrat in onomastica crestina, desi este atestat si al carui sens ar fi “cea care poarta un sal pe cap”.

RIPSINA v. Ripsimia

RIX, prenume care are o situatie speciala in onomastica europeana, devenit nume de familie, in multe limbi si, semnificand “bogatas”, “stapanitor”.

RENATA, prenume feminin, intrat in onomastica romaneasca, tarziu, in epoca moderna, prin filiera germana. Sensul ar fi de “renascut”, “renastere”.

RODIAN v. Rodica

RODICA, prenume cu specific romanesc pe care il incadram in onomastica crestina si care poate avea drept sens “generatie”.

RODION v. Rodica

ROMANITA v. Roman

ROXANA v. Ruxandra

ROXANDRA v. Ruxandra

RUFRASIA, prenume feminin, foarte rar.

RUFRASIUS v. Rufrasia

RUXANDRA, prenume romanesc care nu s-a impus prin onomastica crestina propriu-zisa, dar este foarte raspandit.

S

SABINA, prenume relativ frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

SALOM v. Salomia

SALOMEA v. Salomia

SALOMEEA v. Salomia

SALOMIA, prenume feminin vechi, intrat in onomastica crestina prin intermediul Noului Testament si care are sensul de “pace”.

SALONA, prenume crestin care a patruns in onomastica din toponimie.

SAMONA v. Salona

SARA, nume biblic, provenit din ebraica, ce are semnificatia de “printesa”, “regina”.

SEBASTIANA, prenume cu o mare raspandire in lumea crestina medievala, dar si in cea contemporana, avand ca sens “demn de veneratie”.

SERAFIMA, prenume vechi in onomastica crestina si desigur si in cea romaneasca.

SERAPIA, prenume putin obisnuit, cu o relativa raspandire in mediul monahal.

SEVASTIANA v. Sebastiana

SILVANA v. Siluan

SILVIA, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

SIMONA v. Simeon

SIMPLICIA, prenume nu prea raspandit, nu a circulat ca prenume nici inainte de Hristos. Semnifica o “candoare aparte”.

SMARANDA, cu numeroase variante, raspandite in onomastica crestina romaneasca, este un prenume ce are la baza asocierea cu piatra pretioasa de culoare verde, numita smarald.

SOFIA, prenume feminin foarte raspandit, in onomastica crestina europeana si in cea romaneasca, atat veche cat si moderna. Inseamna “zeita intelepciunii”,

SOFRONIA, prenume de larga circulatie in onomastica crestina a Evului Mediu, care are la baza un nume de persoana din greaca veche si semnifica “a fi intelept”.

SORANA v. Sarona

SOSIPATRA, prenume vechi, cunoscut crestinilor, mai ales prin textul Noului Testament, dar folosit mai rar in onomastica crestina de mai tarziu.

STELIANA, prenume frecvent in onomastica romaneasca actuala. Semnificatia numelui este “stea”.

SUZANA, prenume feminin foarte raspandit in onomastica crestina europeana si cea romaneasca. La baza numelui se afla un nume de persoana de origine ebraica cu intelesul de “crin alb”.

Ş

ŞTEFANA, prenume de mare circulatie, cunoscut si apreciat nu numai in onomastica crestina, ci si in perioada clasica greceasca. La baza provine din greaca si are semnificatia de “coroana” sau “coroana cu care se incununau invingatorii”.

ŞTEFANIDA, prenume feminin, derivat din limba greaca.

T

TAISA, prenume feminin, care la originea din limba greaca are ca sens “grupare”, “persoana care face parte dintr-o categorie oarecare”, iar cea din latina are sensul de “priveliste”.

TAISIA v. Taisa

TALASIE, prenume mai putin obisnuit in lumea crestina. Are ca semnificatie “zeita marii”.

TATIANA, prenume vechi in onomastica romana, preluat mai ales in forma feminina.

TECLA, prenume feminin, nu prea raspandit in lumea crestina, contemporana, il gasim atestat in onomastica romaneasca veche. Are ca semnificatie “acoperis”.

TECUSA v. Tecla

TELESFOR, prenume care nu este inregistrat in onomastica crestina actuala, dar care se regaseste in numeroase variante ale numelor de familie.

TEOCTISTA, nume putin obisnuit in onomastica crestina propriu-zisa. Este purtat mai ales de calugari. Are semnificatia de “a construi, a cladi, a zidi”, deci “creat de Dumnezeu”.

TEODORA, prenume deosebit de frecvent in onomastica crestina rasariteana, in mod special in cea greceasca si care are drept semnificatie “darul lui Dumnezeu”.

TEODOSIA, prenume destul de frecvent in onomastica crestina bizantina, dar din ce in ce mai rar in epoca moderna, avand ca semnificatie “donatie, dar”.

TEODOTA, prenume ce nu a cunoscut o frecventa mare in onomastica romaneasca, avand ca semnificatie “acordat, dat”.

TEODULA, prenume crestin putin raspandit astazi, el fiind mentinut mai mult ca nume de familie sau purtat de monahi.

TEOFANA, prenume frecvent in onomastica crestina a Evului Mediu, cu o frecventa destul de mare si in onomastica veche romaneasca, avand ca semnificatie “aratare, evidenta “.

TEOPISTA, prenume care nu s-a bucurat de popularitate, nici in cinul calugaresc, desi este foarte vechi, ce semnifica “credincios in Dumnezeu”.

TIHA, prenume cu frecventa mica in onomastica crestina laica, fiind folosit mai ales in lumea monahala. Are semnificatia de “zeita destinului”.

TOMANA, prenume frecvent in onomastica crestina universala, dar si in onomastica romaneasca veche si moderna. Are semnificatia de “geaman”.

TROFINA, prenume destul de raspandit in onomastica romaneasca veche. Are semnificatia de “hranitor”.

V

VALENTINA, prenume frecvent in toata Europa contemporana, dar si in America. Are semnificatia de “cel care este puternic”.

VALERIA, prenume frecvente astazi in onomastica crestina europeana si in cea romaneasca. Are semnificatia de “a fi puternic, a fi sanatos”.

VASA, prenume cu o frecventa foarte redusa in onomastica crestina.

VASIANA, prenume ce provine din limba latina si are semnificatia de “cel originar din Bassiana”.

VASILA, prenume frecvent in onomastica europeana, mai ales in cea rasariteana si romaneasca. Are semnificatia de “rege, imparat”.

VASILISA, prenume feminin care a avut in onomastica crestina rasariteana o frecventa destul de mare. Are semnificatia de “regina, imparateasa”.

VENIAMINA, prenume putin utilizate in onomastica romaneasca. Are semnificatia de “fiu al fericirii”, “fiu al norocului”.

VERONICA, prenume feminin cu larga raspandire in onomastica crestina europeana si romaneasca. Are semnificatia de “imaginea reala, adevarata a Mantuitorului”.

VICTORIA, prenume cunoscut si frecvent in onomastica crestina. Are semnificatia de “cel ce a obtinut vicoria”, “invingator”.

VICTORINA, prenume folosite in onomastica romaneasca actuala, cu o frecventa mai mare in lumea monahala.

VIVIANA, prenume frecvent astazi si mai putin cunoscut in onomastica crestina veche. Are semnificatia de “plin de viata”.

X

XENI, XENIA, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca si care are semnificatia de “femeie venita din alta parte”, “straina”.

Z

ZENAIDA, prenume feminin folosit si astazi in onomastica romaneasca. Are semnificatia de “zeita apelor”.

ZENOVIA, prenume frecvent in onomastica romaneasca si are semnificatia de “zeul vietii”.

ZINAIDA v. Zenaida

ZOE, prenume feminin care s-a bucurat de o mare frecventa in onomastica crestina rasariteana si in cea romaneasca. Are semnificatia de “viata”.

ZOI v. Zoe

A

AARON v. Aron

ABRAAM v Avram

ABRAHAM v. Avram

ACACHIE, prenume raspandit in Bizant, cunoscut in forma greceasca Akakios si semnifica “lipsit de rautate”, “bun”.

ACGEPSIMA v. Achepsima.

ACHEPSIMA, prenume de origine asiariana ce inseamna in limba greaca “ vindecare”.

ACHILA v. Eugeniu

ACHILEU v. Ahile

ACHILINA, prenume folosit de crestinii din Imperiul Roman. Are la baza substantivul aquiala, “ vulture”, care s-a adaugat sufixul –ina, -inus, prin care se sublinia calitatea de exceptie a pasarii, valoarea ei simbolica.

ACHIM v. Ioachim

ACHIMIE v. Ioachim

ACHIMIAN v. Ioachim

ACHINDIN, prenume cunoscut in limba greceasca ca akindynos, ce semnifica “senin”, “lipsit de primejdii”, “sigur”.

ACULINA v. Achilina

ADAM, prenume gasit frecvent in onomastica romaneasca. Vechi nume biblic, dat primului om si semnifica in ebraica “sol, pamant”.

ADRIAN, prenume frecvent la romani, cu o situatie speciala, deoarece el patrunde o data cu raspandirea crestinismului pe teritoriul locuit de populatia romanizata.

AFIAN v. Edesie

AFRODISIE v. Macrovie

AFTONIE v. Achindin

AFTONOM v. Avtonom

AGAPION.

AGAPIT, prenume provenit din grecescul Agapetos “iubit”, “stimat”. In onomastica romaneasca, numele este atestat in Moldova.

AGATHODOR v. Agathon

AGATHON, nume provenit din grecescul Agathon, ce semantic este legat de adjectivul grecesc agathos “pretios”, bun”.

AGATHONIC v. Agathon

AGATHONICA v. Agathon

AGATHOPOD v. Aghato

AGATON v. Aghaton

AGATONICA v. Agathon

AGATOPOD v. Agathon

AGEU, ambele forme de prenume Agheu si Aghie, au fost explicate ca avand la baza adjectivele grecesti, redate in romana prin Aghia, avand sensul de “sfant”.

AGHEU v. Agheu

AHILE, prenume de erou legendar, ce in latina ar insemna “durere, suferinta”.

AHILIE v.Ahile

AHILEU v. Ahile

AHIM v. Achim

AITALA v. Achepsima

ALBU, prenume foarte vechi in onomastica romaneasca, cu o semnificatie strans legata de legendarul Negru Voda si Tara Romaneasca.

ALEXANDRU, prenume foarte raspandit, cu o veche si indelungata traditie, compus din verbul alexo “a proteja, a apara” + andros “barbat”, deci “cel care apara omul”.

ALEXE, prenume inrudit ca forma si semnificatie cu Alexandru, atestat in literatura Greciei antice, derivat tot de la verbul alexo “a apara”.

ALIN, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana, explicat de unii cercetatorii ca provenind de la verbul “a alina”.

ALIPIE, prenume prezent in onomastica romaneasca veche. La baza numelui sta termenul grecesc alypios “lipsit de tristete, impacat”.

AMALA v. Mal

AMANDIN v. Ipolit

AMBROZIE, prenume cu o frecventa redusa in onomastica romaneasca. Provine dintr-un substantiv, termenul ambrosia, ce semnifica “mir purificator, “licoare ce asigura nemurirea zeilor”, de aici si forma de “nemuritor”.

AMFIAN v. Edesie

AMFILOHIE, prenume care a avut in onomastica crestina o frecventa relativ mare in Evul Mediu. In lb.greaca are semnificatia de “vorbire in doua planuri de idei, de obicei contradictorii”, “controversa”.

AMIAN v. Centirion

AMOS, prenume putin obisnuit in onomastica crestina. In originea sa ebraica, are semnificatia de “purtator de responsabilitati”, “cel care ia asupra lui ceva”. In originea greceasca inseamna “al meu”, adica “omul lui Dumnezeu”.

AMPILAT v.Apelie

ANASTASIE, se impune ca prenume numai in onomastica crestina. Termenul grecesc anastasis, avand sensul de “inviere”, era un termen obisnuit si avea in epoca precrestina sensul atenuat de “ridicare, sculare”.

ANATOL, prenume reprodus din greaca, derivat de la numele comun anatole, ce inseamna “rasarit”, “orient”.

ANATOLIE v.Anatol.

ANDREI, prenume intrat de timpuriu in onomastica crestina, explicat prin forma de nominativ-genitiv a substantivului grecesc andras “barbat”.

ANDRONIC, prenume vechi aproape iesit din uz. In onomastica romaneasca actuala, e folosit mai mult ca nume de familie si, semnifica “barbat victorios”.

ANEMPODIST v.Achindin

ANGHEL, folosit mai mult cu forma de feminin Anghelina, este un prenume utilizat astazi, ca nume de familie. Forma pastreaza modelul grecesc aggelos, aggele, sau forma latina, angelus “trimis”, “mesager al lui Dumnezeu”.

ANICET v.Fota

ANTIM, prenume aproape iesit din uz. La origine se afla un nume de persoana, frecvent in limba greaca, Anthemios, cu semnificatia de “floare”.

ANTIM v. Eufimia

ANTIOH, prenume frecvent in secolul al XV-lea, in Moldova, astazi aproape disparut din uz. Are semnificatia de “cel ce are floare” sau “cel ce tine floarea”, “cu floare”.

ANTIPA, prenume mai putin cunoscut si folosit in onomastica crestina.

ANTIPATRU v. Artemie

ANTON v. Antonie

ANTONIE, prenume de origine latina. Semnificatia nu a fost lamurita de lingvisti, dar din Evul Mediu se stie ca este foarte apropiat de “floare”.

ANTONIN, prenume provenite din onomastica romana.

ANTUZA v. Antim

APELIE

APELLES v. Apelie

APFIA v. Filimon

APIAN v. Edesie

APOLINARIE, nume cunoscut in Bizant. In greaca provine din forma adjectivala de la Apollo, cu sensul de “al lui Apollo”.

APOLO v. Alexandru

APOLON v. Apolinarie

APOLONIE v. Apolinarie

APOSTOL, nume frecvent in onomastica crestina europeana, ce semnifica “trimis, sol”.

ARCADIE, prenume preluat de la greci, este atestat la Plutarh, cu sensul de “locuitor al Arcadiei”, “provenit din Arcadia”.

ARES v. Prov

ARETA v. Aretia

ARGEU, prenume putin folosit in onomastica crestina. Din punct de vedere semantic este foarte apropiat de argaino, ce inseamna “a avea culoare alba”.

ARGHIR, prenume frecvent in secolele trecute si rar astazi. Derivatele se folosesc pe langa substantive, spre a arata continutul de argint si au sensul “de argint”, “care contine argint”.

ARHANGHEL, prenume astazi iesit din uz. La baza lui sta o forma compusa din doua modele, cel latin si cel grec.

ARHELAU v. Ipolit

ARHIP, prenume provenit dintr-un nume de persoana grecesc. Are la baza un nume compus din arhegos “coducator” + ippos “cal”, deci “stapan de cai”.

ARHELAU v. Ipolit

ARIAN v. Filimon

ARISTARH, prenume cunoscut la greci. Numele provine dintr-un cuvant compus “cel mai bun”, “conducator”, “suveran”.

ARISTIAN v. Aristide

ARISTIDE, prenume ce se prezinta in doua forme vechi si reprezinta “stire, veste”, deci “vestea cea mai buna “.

ARISTION v. Aristide

ARISTOBUL v. Apelie

ARISTON v. Aristide

ARITINA v. Haritina

ARON, prenume de origine ebraica, de forma Aaron, cu sensul de “iluminat, invatator”.

ARSENIE, prenume ce reproduce un nume de persoana din greaca, avand sensul de “barbatesc, viguros”.

ARTEMA v. Artemie

ARTEMIA v. Artemie

ARTEMIE, prenume provenit din lb. greaca si are sensul de “sanatos, intreg”.

ARTEMON, prenume de origine greaca.

ARTIMAS v. Artemie

ARTIMON v. Artemon

ASCLIPIE, prenume provenit din lb.greaca, cu sensul de baza sau general de “botanica”, “plante hranitoare”, “plante tamaduitoare”.

ASCLIPIODOT v. Asclipie

ASCLIPIU v. Asclipie

ASINCRIT, prenume provenit din greaca, cu semnificatia “cel dezlegat”, “fara taina sau secret”, “curat”.

ASINGRIT v. Asincrit

ASTION, prenume putin cunoscut, desi facea parte din mitologia greaca si era folosit in lumea veche. Are sensul de “fiul si mostenitorul lui Eol, zeul vantului”.

ATANASIE, prenume specific epocii crestine, provenit din grecescul athanasia “nemurire” si din latinul “cel nemuritor”.

ATENODOR v. Grigorie

ATHINOGHEN, prenume putin obisnuit, avand ca sens “nascut de sau in Athena”.

ATHINOGEN v. Athinoghen

ATAL v. Attalos

ATTALOS, prenume ce a fost reprezentat in onomastica Imperiului Roman de Rasarit, cu sensul de “ierarh”, “cel mai mare intr-o ierarhie”.

ATTU v. Chindeu

AUGUSTIN, prenume provenit din romana, avand sensul de “sacru, venerat”.

AUREL, prenume preluat din vechea onomastica romana, fiind socotit un nume teoforic, datorita semnificatiei legate de “soare, aur, lumina”.

AURELIAN v. Aurel

AURELIU v. Aurel

AUTONOM v. Avtonom

AUXENTIU v. Auxentiu

AUXENTIU, prenume provenit din latina si reprezinta “cel care creste, sporeste”.

AUXIVIE v. Avxinie

AUXIVIU v. Avxinie

AVACUM, prenume destul de rar, chiar si in lumea monahala de astazi. Prenumele este de origine ebraica.

AVERCHIE, prenume de origine latina ce semnifica “zeul care indeparteaza relele”.

AVERGHIE v. Averchie

AVGUSTIN v. Augustin

AVIM v. Macabei

AVIT, prenume ce are la baza un adjectiv latinesc, cu sensul de “avere mostenita”, “stramosesc”.

AVIV v. Avit

AVRAM, nume de origine ebraica, cunoscut cu sensul de “tata inaltat, marit” sau “tata binecuvantat”.

AVRAMIE v. Avram

AVTONOM, prenume provenit dintr-un substantiv grecesc, cu sensul de “nume de sine statator”, “care nu mai apartine si altuia”.

AVXINIE, prenume ce ar proveni dintr-o veche forma greceasca.

B

BADEM v. Vadim

BADEN v. Vadim

BALDOVIN, nume rar intalnit azi in onomastica. Prenume de origine germanica, are sensul de “indraznet, puternic”, deci inseamna “prieten puternic, curajos”.

BALTASAR v. Baltazar

BALTAZAR, de origine caldeana, este prenumele care a supravietuit in toata Europa.

BAPTISTA, prenume crestin care are la baza un substantiv comun, din latinescul baptista “botezator”.

BARABA v. Barabas

BARABAR v. Barabas

BARABAS, este un prenume cu forma dubla. Este un prenume derivat dintr-un nume de origine ebraica cu sensul de “fiul tatalui sau”.

BARAC, prenume care a disparut din onomastica crestina. El s-a mentinut in onomastica romaneasca doar ca nume de familie. Are sensul de “fulger” sau “trasnet”.

BARNABA v. Varnava

BARSABA v. Varsava

BARSABAS v. Varsava

BARTOLOMEU v. Vartolomeu

BARUC v. Baruh

BARUH, nume destul de rar intalnit astazi in onomastica crestina, a carui semnificatie ar fi “cel binecuvantat”.

BASA v. Basarab

BASARAB, nume cu specific romanesc, in afara sferei crestine, socotit de origine autohtona, a carui etimologie a fost indelung cercetata de lingvisti.

BASA v. Basarab

BASSA v. Basarab

BELIZARIE, prenume masculin, rar intalnit astazi, de origine tracica. Are sensul de “pamant mostenit, tara”, “razboinic”.

BENEDICT, prenume care datorita marelui prestigiu dobandit, a dezvoltat si o forma de feminin.

BENIAMIN v. Veniamin

BERNARD, cu corespondentul feminin BERNARDA, este un prenume mai rar intalnit in onomastica romaneasca. Semnifica “urs”, “tare, puternic”, deci “urs puternic”.

BERTHOLD, are semnificatia stabilita “stapanire stralucita”.

BESA v. Basarab

BESSA v. Basarab

BATRANION v. Vetranion

BLAGOVESTENIE, un prenume ce pare straniu, dar el a fost, in diverse variante, inregistrat de onomastica romaneasca. Este de origine slavona si semnifica “buna veste”.

BOGDAN, prenume frecvent in onomastica romaneasca, datorita prestigiului de care se bucura. De origine slava, semnifica “dat, daruit”, deci “cel daruit de Dumnezeu”.

BOJE, un nume foarte interesant ce poate fi incadrat in randul prenumelor teoforice.

BONAVENTURA, prenume rar intalnit in aria rasariteana, fiind specific Bisericii catolice. Este un nume de origine italiana, alcatuit din doua cuvinte si semnifica “soarta buna, fericita”.

BONIFACIU, prenume care are la baza un nume de persoana si semnifica “norocos, fericit”.

BONIFATIE v. Bonifaciu

BORIS, prenume relativ frecvent in onomastica romaneasca, socotit ca specific si de traditie la popoarele slave.

BOTEZ, prenume foarte vechi ce dateaza din perioada de crestinare, cand foarte multi convertiti primeau si acest nume al Tainei Botezului.

BRADUT, creatie romaneasca, sub imperiul mitologiei romanesti, in care bradul este arborele principal, socotit drept “pom al vietii”.

BRETANION v. Betranion

BRUNO, nume de origine italiana, avand sensul de “negricios”, “intunecat”, ce este specific credinciosilor Bisericii evanghelice si catolice.

BUCUR, nume stravechi si foarte raspandit la romani. Fiind de origine traco-daca, are la baza o intreaga familie lexicala.

BUJOR, prenume care astazi il intalnim si ca nume de familie. Are sensul de “rasfrant” sau “crestat”.

C

CAIUS, prenume de origine latina cu semnificatia de “bucurie”.

CALIAN, prenume format dintr-o varianta a lui Caloian.

CALIDA v.Calian

CALINIC, prenume de origine latina, al carui sens poate fi “invingatorul”.

CALIOPIE, CALIOPI, prenume cu ambele forme, ce face parte din mitologia greco-romana si semnifica “voce, glas placut”.

CALIST, CALISTA, prenume vechi cu mare traditie, din limba greaca, ce semnifica “prea frumos, prea bun”.

CALISTRAT, prenume frecvent la greci, prezent in literatura clasica. Semnificatia numelui este “soldat bun”.

CALIVIT, prenume foarte interesant, rar astazi, fiind atestat in documente. La baza lui se afla un substantiv grecesc ce semnifica “locuitor al unei colibe”.

CAMASIE v. Hariton

CAMASIS v. KAMASIS

CAMIL, prenume ce are la baza un vechi nume latin.

CANDID, prenume care este folosit mai rar in onomastica moderna. Are semnificatia de “alb imaculat”, “pur”, “senin”, “sincer”, “luminos, stralucitor”.

CANID v.Candid.

CAPITON v. Vasilevs

CARITAS, dateaza din prima perioada a raspandirii crestinismului in aria lingvistica latina. Semnifica “afectiune, iubire, devotiune”.

CARP, prenume folosit astazi in arii mai restranse. La originea lui se afla un prenume grecesc, Karpos, ce semnifica “fruct”.

CARTERIE v. Eupsihie

CASIAN, prenume ce provine din latina si semnifica “splendid, stralucit”.

CASTOR v. Castorius

CASTORIUS, prenume vechi legat de amintirea personajului mitologic Castor.

CASTUL v. Castor

CAZIMIR, prenume foarte vechi in lumea slava, mai cu seama in Polonia, avand sensul de “a porunci, a predica” sau “pace”, ceea ce ar fi “conducator pasnic” sau ”facator de pace”.

CELESTIN, prenume inregistrate inca din secolul al III-lea d.Hr. Semnifica “ceea ce apartine cerului”, “ceresc”, “a cerului”.

CENSURIE v. Ipolit

CENSURIN v. Censurie

CENSURIU v. Censuriu

CENTIRION, prenume provenit din latina si are sensul de “sutas”.

CENTURION v. Centirion

CEZAR, prenume ce semnifica “taietura”.

CHENDIRION v. Centirion

CHENTIRION v. Centirion

CHENTURION v. Centirion

CHERCHIRA v. Iason

CHERVASIE v. Valeriu

CHIDILIAN v. Chintilian

CHINDEAS v. Chindeu

CHINDEU, prenume mai putin cunoscut, fiind observat doar in lucrarile de martirologie. Semnifica “originar din Cindia”, “riscant, indraznet”.

CHINDEUS v. Chindeu

CHINDILIAN v. Chintilian

CHINTILIAN, prenume preluat din latina.

CHINTION v. Chintilian

CHINTUS v. Chintilian

CHIRVASIE v. Chervasie

CHIONIA v. Hionia

CHIPRIAN v. Ciprian

CHIPRIE v. Ciprian

CHIPRILA v. Ciprian

CHIR, prenume frecvent in onomastica romaneasca din sec al XVII-lea si al XVIII-lea. Are sensul de “autoritate”, “prestigiu”.

CHIRIAC, prenume cu o frecventa mare in perioada moderna, cu sensul de “duminica, de duminica, dominical”.

CHIRIL, prenume ce reproduce un nume de persoana grecesc, cu sensul “divin, dumnezeiesc”.

CHIRINIUS v. Chirin

CHRISANT v. Hrisant

CHRISOSTOM v. Ioan

CHRISTOFOR v. Cristofor

CIPRIAN, prenume cu specific crestin, atestat in latina, cu sensul de “din Cipru”, “al Ciprului”.

CIPRU v. Ciprian

CIVIRIN v. Ipolit

CLAUDIE v. Claudiu

CLAUDIU, prenume frecvent astazi in onomastica crestina. Forma prezentata este corespondentul romanesc ale vechilor nume gentilice latine.

CLEMENT, prenume atestat din primii ani ai raspandirii crestinismului. Formele provin din latina si au sensul de “indulgent”, “iertator”, “bland, milos”.

CLEONIC, prenume preluat din onomastica veche greceasca. Este interesant ca numele a supravietuit in onomastica romaneasca inregistrat ca nume de familie.

CLIMENT v. Clement

CODRAT, prenume ce s-a impus in onomastica crestina din limba greaca. Sensul lui este acela de “patrat”.

CODRU, prenume raspandit in onomastica romaneasca ce a starnit o multime de teorii etimologice, interesante si contradictorii.

COMOD v. Ipolit

CONDRAT v. Codrat

CONON, prenume ce a ramas o vreme in afara sferei onomastice monahale si ecleziale, apoi a disparut. A aparut din grecescul Konon si semnifica “regula”, “norma”.

CONSTANTIN, un prenume foarte raspandit, desi este atestat tarziu in onomastica crestina.

Are sensul de “ferm”, “puternic”, “constant”.

COPRIE v. Cuprie

CORES, prenume stravechi cu echivalent in ebraica, iar in grecescul Koreses are sensul de “cap cu chelie”.

CORIOLAN, vechi nume roman, care se traduce prin “cel care apartine cetatii Coriolis”.

CORNELIE v. Corneliu

CORNELIU, este mostenitorul vechiului nume genitilic roman. Semnificatia este de “corn”, “cu coarne”, “cel care apartine cornului”.

CORNILIE v. Corneliu

CORONAT v. Leuchie

COSMA, prenume care este astazi putin reprezentat in onomastica contemporana. Formele prezente in latina sunt provenite din grecescul Kosmas, Kosmia, Kosmos, cu sensul imprumutat din numele comun “ordine”, “univers”, “ornament, podoaba”.

CHRISANT v. Hrisant

CRACIUN, un nume vechi romanesc, numele popular al sarbatorii Nasterii Domnului.

CRESCENT, numele vine in mod sigur din latina.

CRISANT v. Hrisant

CRISCENT v. Crescent

CRISOGON v. Hrisogon

CRISOSTOM v. Ioan

CRISTELA v. Sabin

CRISTIAN, prenume frecvent intalnit in onomastica romaneasca contemporana. Este derivat de la verbul grecesc chiriein, ce inseamna “a unge”.

CRISTOFOR, nume vechi, atestat din primele secole, deoarece a fost evidenta semnificatia sa teoforica pentru toti vorbitorii de limba latina si greaca. Este un prenume extrem de interesant semnificand “purtator”, “purtator de Hristos”.

CRONID v. Straton

CUADRAT v. Codrat

CUART, prenume roman, care se inscrie in modalitatea de a da nume, fie dupa ordinea numerica a venirii copiilor intr-o familie, fie dupa numarul sau numele lunii de nastere, fie dupa numarul zilei lunii in care s-a nascut copilul.

CUPRIE, prenume care reflecta o realitate legata de nasterea sfantului care l-a purtat. Prenumele are la baza substantivul grecesc Kopros, ceea ce semnifica “ceea ce se arunca”, “gunoi”.

CVADRAT v. Codrat

CVARTUS v. Cuart

CVINTILIAN c. Chintilian

CVIRIU v. Ipolit

D

DALMAT, prenume care indica originea, locul in care s-a nascut cel care il poarta.

DAMASCHIN, prenume mai rar intalnit astazi, dar frecvent in secolul al XVII-lea.

DAMIAN, prenume provenit din numele de persoana de origine greaca si semnifica “a supune, a domestici, a aseza”.

DAN, prenume frecvent si in trecut si astazi, facand parte din traditia onomastica romaneasca.

DANIEL, prenume cu baza in numele profetului biblic Daniel. Are semnificatia de “daruire”, “indurare”.

DARIE, nume persan, ajuns la noi prin filiera greaca. Are o semnificatie aparte “cel care poseda binele”, “cel care mentine binele”.

DASIE, prenume vechi in onomastica romaneasca, specific zonei locuite de romani sau de valahi. Este identificat ca fiind din lb. greaca si semnifica “cu blana”, “barbos”, “cu barba”, “impadurit”, depinzand de contextul in care este folosit.

DASIUS v. Dasie

DAUSAS v. Eliodor

DAVID, prenume ebraic foarte vechi. Prima semnificatie este aceea de “dragalas”, “iubit”, iar cea de-a doua este de “conducator”.

DECEBAL, prenume introdus in onomastica moderna datorita virtutilor ilustrului rege al dacilor. Prin radicalul deke, semnifica “a acoperi, a proteja”.

DEMOSTENE, prenume de origine greaca. Este compus din doua cuvinte distincte si semnifica ”popor”, “forta”, “putere”, adica “forta poporului”.

DEODOTA v. Damian

DESIDERIE v. Dezideriu

DESPOT, prenume ce va evolua din apelativele folosite in Bizant si care semnifica “stapan”.

DEZIDERIE v. Dezideriu

DEZIDERIU, prenume din latina ce semnifica “dorinta”.

DIA, DIU, prenume masculine frecvente in sec al XV-lea si care semnifica “dar”.

DIDIM, prenume arhaic de origine greco-macedoneana.

DILA v. Dula

DIMA, prenume ce provine direct din onomastica greceasca.

DIMITRIE v. Dumitru

DIODOR, nume teoforic, format din grecescul Diodoros ce semnifica “darul lui Dumnezeu”.

DIOMID, vechi nume grecesc ce semnifica “judecata”, “sfat”, “opinie”.

DIONIS, prenume ce aminteste de zeul vitei de vie si care semnifica “cel care da vinul”.

DIONISIE v. Dionis

DOMETIAN, prenume latin. Sensul lui este acela de “casa”.

DOMETIE, prenume latin cu sensul de “casa” si “stapan”.

DOMINIC, prenume mai putin folosit in onomastica romaneasca contemporana, face parte din familia celor ce sunt specifice Bisericii occidentale. Semnifica “ziua Domnului”.

DOMNU, prenume iesit din uz, ramas astazi in toponime.

DONAT, prenume provenit din latina si semnifica “cel daruit”.

DONATUS v. Donat

DORIMEDONT, prenume mai putin frecvent in onomastica crestina. In greaca il gasim cu semnificatia “trunchi de arbore”, “lemn de constructie”, “a guverna, a domni”.

DOROTEI, prenume de origine greaca, o forma foarte veche, raspandita mai mult in varianta masculina, ce semnifica “dar de la Dumnezeu”.

DOROTEU v. Dorotei

DOROTIE v. Dorotei

DOSITEI, prenume intalnit mai cu seama in onomastica monahala, provenit din greaca, are semnificatia “dar de la Dumnezeu”.

DRAG v. Dragos

DRAGOS, vechi nume romanesc, reluat in ultimele decenii spre a cinsti trecutul istoric. Prenumele s-a format de la o veche tema slava.

DROSOS v. Drosis

DRUSOS v. Drosis

DUCA, prenume vechi, la baza caruia sta substantivul grecesc bizantin douka, ce inseamna “conducator”, “duce”.

DUH, prenume putin obisnuit, ce provine din slava si inseamna “spirit sfant”.

DULA, prenume ce are la baza substantivul grecesc doulos si semnifica “sclav, sluga”.

DUMINICA, prenume romanesc foarte raspandit, in ultima vreme devenind nume de familie. Semnifica “ziua Domnului”.

DUMITRU, prenume ce face parte din seria celor mai vechi si frecvente nume romanesti si au la baza un nume de persoana de origine greaca.

E

EBUL v. Evul

ECDICHIE, prenume care nu a fost preluat de onomastica crestina, desi reprezinta numele unuia din cei 40 de mucenici care au murit prin inghetare, praznuiti de Biserica orientala la 9 martie.

EFRAFT, prenume candva bine cunoscut, mai ales in lumea monahala, ce semnifica “podoaba”, “rod”.

EFRAIM v. Efrem

EFRASIE, prenume frecvent in onomastica medievala orientala, astazi cunoscut mai ales in cinul monahal. Are sensul de “bucuros”, “plin de bucurie”.

EFREM, prenume masculin foarte vechi si cu o frecventa remarcabila in onomastica crestina, fiind preluat direct din ebraica. Sensul este de “a fructifica”, “a avea rod”, “a rodi”.

EFRIM v. Efrem

EFTIMIE, prenume de origine greceasca, avand sensul de “bun”, “bine”.

EIL v. Eli

ELEFTERIE v. Elevterie

ELEUTERIUS v. Elevterie

ELEVTERIE, vechi prenume de origine greaca, ce semnifica “cel liber”, “libertate”.

ELI, un prenume arhaic de origine ebraica, inregistrat si in lexicoanele crestine.

ELIAD v. Eli

ELIADE v. Eli

ELIAN v. Eli

ELIAS v. Eli

ELICONIDA, prenume foarte vechi, grecesc, ce semnifica “un munte impadurit si bogat in izvoare”.

ELIEL v. Eli

ELIODOR, prenume vechi grecesc, atestat in Grecia antica, ce semnifica “darul Soarelui” sau “darul Zeului”.

ELION v. Elian

ELISEI, nume biblic provenit din ebraica, avand o semnificatie teoforica “Dumnezeul meu este mantuitor”.

ELPIDA v. Elpis

ELPIDIE v. Elpis

ELPIDIFOR, nume alcatuit din doua cuvinte grecesti, ce semnifica “speranta” si “a purta”, adica “purtator de speranta”.

ELPIDIU v. Elpis

ELPIS, prenume preluat din greaca si reprezinta “speranta”.

EMANUEL, prenume ce cunoaste o raspandire destul de mare datorita semnificatiei teoforice a numelui si a prezentei lui in Biblie.

EMIL, prenume care isi are originea intr-un vechi nume gentilic roman, o vestita ginta patriciana. In greaca semnifica “duios”, “bland”.

EMILIAN v. Emil

ENOH, prenume ce apare in Vechiul Testament, cu originea in lb. ebraica si are drept inteles “de daruit” dar si “de sfintit”, “consacrat”.

EPICTET, prenume vechi, mai putin frecvent in onomastica crestina.

EPIFANIE, prenume tipic crestin, este un nume teoforic, prin continutul lui semantic. In greaca, are ca semnificatie “aratare”, “ivire”.

EPISTIMI v. Epistimia

EPOLITE v. Ipolit

ERACLIE v. Iraclie

ERAST, prenume care nu a fost preluat de onomastica crestina.

ERCULIN v. Ipolit

EREMIA v. Ieremia

ERIMIA v. Ieremia

ERM v. Erma

ERMA, prenume vechi, din tezaurul cultural al Eladei clasice.

ERMAN v. Erma

ERMEU v. Erma

ERMI v. Erma

ERMIE v. Erma

ERMIL v. Erma

ERMIP v. Ermolae

ERMIS v. Erma

ERMIU v. Erma

ERMOCRAT, prenume compus, intalnit in onomastica crestina.

ERMOGEN, nume vechi grecesc, ce semnifica “semintia lui Ermes”.

ERMOGHEN v. Ermogen

ERMOLAE, prenume provenit tot dintr-un nume grecesc, semnificand “Ermes din popor”.

ERMU v. Erma

EROS v. Firm.

ESPER v. Chiriac

ETERIE v. Vasilevs

ETIMASIE v. Hariton

EUDOXIA v. Chir

EUFRASIA v. Eufrosin

EUFROSIE v. Eufrosin

EUFROSIN, nume bine reprezentat in onomastica romaneasca. S-a pastrat pana tarziu, in diferite variante. Provine din vechi nume grecesti si semnifica “inteligenta”, “intelepciune”, “bucurie”.

EUGEN, prenumele este de origine greaca, provine din nume preluate prin filiera latina si are sensul de “buna calitate”, “neam bun”, “rasa buna”.

EUGRAF, prenume rar intalnit, intrat in onomastica crestina datorita prezentei lui in Sinaxar.

EULALIE, prenume provenit din greaca si semnifica “vorbire frumoasa” .

EUMENIE, prenume mostenit din greaca, prin filiera latina, avand sensul de “milostiv”.

EUNICHI v. Terentie

EUPREPIE v. Cosma

EUPSIHIE, nume grecesc, dezvoltat in perioada crestina, deoarece prin continutul sau semantic definea o trasatura de caracter, semnificand totodata “cel ce are suflet bun”.

EUSEBIE v. Eusebiu

EUSEBIU, prenume care a patruns in onomastica romaneasca prin filiera latina. Nume grecesc de persoana, el semnifica “bland”, “pios”, “a respecta”, “a stima”.

EUSEVIE v. Eusebiu

EUSTAHIE v. Eustatiu

EUSTATIE v. Eustatiu

EUSTATIU, prenume care in limba greaca se folosea si cu forma de feminin. Semnifica “ferm”, “statornic”.

EUSTOHIA v. Sosipatru

EUSTOHIE v. Urban

EUSTOHIE v. Elpis

EUSTRATIE, prenume mai rar intalnit in onomastica actuala, dar de traditie in onomastica greceasca, mai bine spus bizantina, si semnifica “soldat bun”.

EUTIHIAN v. Eutihie

EUTIHIE, prenume crestin, mult folosit in primele decenii ale crestinismului rasaritean. Are sensul de “fericit:.

EUTIMIE v. Eftimie

EUTROPIE, prenume grecesc compus, care are specific crestin, si care semnifica “schimbare buna”.

EVAGRIE v. Teodul.

EVANGHEL, prenume care s-a dezvoltat in lumea crestina. Are semnificatie de “vestitor”, “inger”, “trimis”.

EVCARPION v. Trofim

EVDOCHIM v. Evdochia

EVELPIST v. Haritina

EVELUR v. Chindeu

EVGRAF v. Eugraf

EVGHENIA v. Eugeniu

EVGHENIE v. Eugeniu

EVILASIE v. Faust

EVILASIU v. Faust

EVLALIE v. Eulalie

EVLAMPIE v. Evlampiu

EVLAMPIU, nume de origine greceasca, semnificand “stralucire”.

EVLOGHIE, prenume de origine greaca, ce semnifica “ceva frumos, vorbire frumoasa”, “elogiu”, “binecuvantare”.

EVMENIE v. Eumenie

EVNICHI v. Neonila

EVPLU, nume grecesc care “poarta noroc” si de aceea a fost folosit de crestini.

EVPRAXIA v. Eupraxia

EVPREPIE v. Antim

EVPREPIE v. Cosma

EVPSIHIE v. Eupsihie

EVSEVIE v. Eusebiu

EVSEVONA v. Macabei

EVSTAHIE v. Eustatiu

EVSTATIE v. Eustatiu

EVSTRATIE v. Eustratie

EVTALIA, prenume de origine latina, pastrat prin filiera greceasca. Semnifica “vlastar bun”.

EVTASIA v. Eutasia

EVTHYMIE v. Eftimie

EVTIHIAN v. Eutihie

EVTIHIE v.Eutihie

EVTROPIE v. Eutropie

EVUL, prenume grecesc care are la baza un nume de persoana si semnifica “bunavointa”.

EVULI v. Evul

EVVUL v. Evul

EXARH, prenume si apoi nume de familie provenit dintr-un termen care denumea o functie ecleziastica. Semnifica “exarh”, adica arhierie.

EXUPERIU v. Mauriciu

EZECHIA v. Iezechia

EZECHIEL v. Iezechiel

F

FABIAN, prenume utilizat mai ales in aria de cultura latina, ce are sensul de “bob”.

FABIUS v. Fabian

FAINI v. Alexandru

FANURIE, nume destul de izolat, el se face cunoscut crestinilor prin stralucirea unui sfant descoperit in jurul anului 1400, iar semnificatia este de “luminita”, “lampa mica”.

FARNACHIE v. Firm

FAUST, prenume latin intrat in onomastica crestina din primele veacuri ale constituirii Bisericii. Are sensul de “favorabil”, “de bun augur”.

FAUSTIN v. Faust

FAURAR, numele popular al lunii februarie, numita arhaic si regional Favore, a fost candva un prenume pentru cei nascuti in aceasta luna.

FELICIAN, nume frecvent in onomastica romaneasca ce provine din latina si semnifica “fericit”.

FELIX v. Felician

FILAGRIE, prenume rar intalnit, dar care a fost destul de frecvent in Imperiu, mai ales in prima parte, dovada fiind martirii ce au purtat acest nume. Poarta semnificatia de “iubire de pamant, de tara”.

FILAGRU v. Filagrie

FILARET, prenume mai putin folosit astazi si care nu este intalnit in primele secole de atestari documentare la noi. Este un nume inregistrat in sec al XVIII-lea, in mediul ecleziastic, sub influenta neogreceasca. Are semnificatia de “virtute”, “virtuos”,

FILIC, prenume frecvent in limba veche . Are semnificatia de “iubitor de muzica, de sunete placute”.

FILIMON, prenume foarte raspandit la romani, atestat din primele decenii al sec. al XVI-lea, si ca nume de familie. Are sensul de “iubitor de singuratate”.

FILIP, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche. Nume intrat in onomastica romaneasca direct din limba greaca, poarta semnificatia de “iubitor de cai”.

FILIPIC v. Filip

FILOLOG, prenume care nu a fost folosit in onomastica crestina, desi este numele unuia din cei saptezeci de apostoli. Semnifica “vorbire”, “ratiune”.

FILON, prenume inregistrat in limba veche romaneasca. La baza lui se afla un nume de persoana grecesc si semnificatia provine de la verbul “a iubi”.

FILOTHEI, prenume preferate de crestini datorita continutului lor semantic, find recunoscute ca nume teoforice. Semnificatia este de “iubitor de Dumnezeu”.

FILOTEI v. Filothei

FIRM, prenume cu o frecventa redusa, provenit dintr-un toponim de origine latina.

FIRMIN v. Firm

FLAVIAN, prenume preluat direct de la romani. Numele gentilic roman, este un derivat adjectival de la “blond”.

FLEGON v. Erma

FLEGOND v. Erma

FLOR, prenume prescurtat de la numele de persoana roman, atestat cu mult inainte crestinismului.

FLORENTIE v. Flor

FOCA, prenume care a intrat in onomastica romaneasca de timpuriu, in epoca bizantina si care are sensul de “foc”, “lumina”.

FORTUNAT, prenume mai rar intalnit in onomastica romaneasca. Provine din latina si semnifica “cel favorizat de soarta”, “norocos”.

FOTA, nume de origine greceasca, ce semnifica “lumina”.

FOTIDA v. Fotina

FOTIE v. Fota

FOTIN v. Fotina

FOTINI v. Fotina

FOTINOS v. Fotina

FOTIS v. Fotina

FOTO v. Fotina

FOTOS v. Fotina

FRANCISC, prenume raspandit astazi, imprumutat pe cale culta, prin Biserica Latina. Semnifica “sincer, loial”, “liber”.

FRUMA v. Frumentie

FRUMENTIE, nume provenit din latina si semnifica “negustor de cereale”.

FRUMENTIU v. Frumentie

G

GABRIEL, un prenume deosebit de frecvent in ultimele decenii, ce reproduce un nume ebraic, teoforic si are sensul de “a fi puternic”, “Dumnezeu”, adica “Dumnezeu Atotputernic”.

GAIA v. Gaie

GAIAN v. Gaie

GAIANI v, Gaie

GAIE, prenume vechi, foarte rar folosit in prezent, lasand locul formei culte Caius.

GAIU v. Gaie

GAIU v. Caius

GALIAN v. Galie

GALIC v. Galie

GALIE, prenume mai rar intalnit astazi , semnificatia lui primara fiind aceea de “locuitor al Galiei”.

GASPAR, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca din toate timpurile. Semnificatia prenumelui este de “care are splendoare”.

GHEDEON, prenume rar intalnit astazi. Provine din limba ebraica si este de origine biblica, semnificatia lui fiind aceea de “razboinic”.

GHELASIE, prenume crestin mai putin obisnuit, care are la baza un adjectiv grecesc, dar nu este atestat ca nume propriu in greaca. Semnifica “zambitor”, “vesel”.

GEMINIAN v. Gemma

GHENADIE, vechi nume romanesc care a fost relativ frecvent, mai ales in sec al XVI-lea si al XVII-lea, dar care a disparut datorita stergerii motivatiei semantice. Are semnificatia de “neam bun”, “nobil”.

GHEORGHE, prenume deosebit de frecvent in onomastica romaneasca, ocupand locul al treilea dupa Ion si Nicolae, cu aceeasi frecventa fiind intalnit si in restul lumii crestine. Semnifica “lucrator al pamantului”.

GHERASIM, prenume care a fost raspandit in toate zonele locuite de romani. Prenumele este de origine greceasca si semnifica “cel care apartine senectutii”, “cel incoronat cu cinste si onoare”.

GHERMAN, prenume cu o vechime si cu o frecventa mare in onomastica crestina romaneasca. Semnifica “frate bun sau drept”, “veritabil”, “autentic”.

GHERMANOS v. Mara

GHERONTIE, prenume frecvent si astazi in lumea monahala. La baza acestui nume sta un adjectiv grecesc si are sensul de “intelept”.

GHERVASE v. Ghervasie

GHERVASIE, prenume nu prea frecvent astazi, dar care a fost utilizat in secolele trecute. Are sensul de “respect, onoare”.

GLICHERIE, provenit direct in limba greaca cu semnificatia de “om placut, dulce, mieros”.

GOLINDUH v. Golinduhia

GORDIAN v. Gordion

GORDIE v. Gordion

GORDION, prenume foarte vechi, ce provine din latina.

GORGONIE, prenume provenit dintr-un nume de persoana grecesc si semnifica “coral, margaen”.

GRATIAN, prenume frecvente astazi, ce provin din civilizatia romana. Are sensul de “preferat,bine venit”.

GRIGENTIE v. Grighentie

GRIGHENTIE, prenume putin cunoscut si utilizat astazi, are sensul de “originar din Agrigentum”.

GUDELA, prenume putin obisnuit pentru onomastica crestina. Semnificatia lui ar fi de “groapa”, “adancitura”.

GURIE, prenume prezent in onomastica crestina, mai cu seama in mediul monahal. Are sensul de “han, adapost”.

H

HARALAMBIE, prenume destul de rar in onomastica romaneasca actuala. El reproduce intocmai un nume de persoana grecesc, atestat in primele decenii ale crestinismului. Are sensul de “ har”, “gratie divina”, “lumina”, “stralucire”.

HARALAMPIE v. Haralambie

HARICLEEA, prenume care a avut o frecventa semnificativa incepand cu secolul al XIX-lea. Are semnificatia de “triumful gratiei, al harului”.

HARIS v. Haricleea

HARISIA v. Haricleea

HARISIE v. Haricleea

HARISIM v. Haricleea

HARIT v. Haritina

HARITA v. Haritina

HARITON, prenume din aceeasi familie cu Haritina, semnificand “har”, “gratie divina”.

HARTOLOMEI v. Vartolomei

HARS, prenume vechi romanesc, cu semnificatia de “aur”, “mult folositor”, “ungere”.

HELI v. Eli

HERACLES v. Iraclie

HERACLIE v. Iraclie

HERMES, prenume provenit din antichitatea greaca, redat in latina si semnifica “piatra grea”, “piatra de moara”.

HIACINT v. Iacint

HIEL v. Eli

HIPOLIT v. Ipolit

HORATIU, prenume frecvent, mai ales in Transilvania, unde a fost preluat pe cale culta spre a demonstra romanitatea vlahilor.

HOREA v. Horia

HORIA, prenume care a cunoscut o foarte mare popularitate, mai ales in zilele noastre. Are semnificatia de “a canta din gura sau fluier”.

HRISAGON, prenume arhaic care nu mai este in uz. Este un nume de persoana grecesc cu sensul de “cel nascut din cel uns”.

HRISANT, prenume folosit astazi mult mai rar. Provine dintr-un nume grecesc si are semnificatia de “floare de aur”.

HRISOGON v. Hrisagon

HRISOSTOM v. Ioan

HRISTEA, prenume intalnit astazi mai ales ca nume de familie. Folosit in trecut ca prenume, avea la baza o forma greceasca.

HRISTODOR, prenume teoforic, provenit dintr-un nume de persoana grecesc, semnificatia lui fiind “darul lui Dumnezeu”.

HRISTODUL, prenume mai putin obisnuit in onomastica romaneasca contemporana, dar destul de frecvent in onomastica greceasca, in care numele a supravetuit, prin sensul sau “slujitorul lui Hristos”.

HRISTOFOR v. Cristofor

HUS, prenume preluat de crestini din Vechiul Testament. La baza acestui prenume se afla numele de persoana, de origine ebraica Hus, scris si Cus si are semnificatia de “de culoare inchisa”, “negru”.

HUDION, prenume rar intalnit in onomastica crestina. Este atestat ca numele unuia dintre cei 40 de mucenici. Este derivat din latina si semnificatia este “un coif confectionat din piele de animal”.

I

IACHIE v. Iacint

IACHINT v. Iacint

IACHIU v. Iacint

IACINT, prenume mai rar folosit in onomastica romaneasca contemporana. Provine dintr-un foarte vechi nume propriu grecesc, frecvent in antichitate, deoarece face parte din mitologia greaca.

IACOB, prenume foarte vechi si raspandit la toate popoarele crestine si nu mai putin in onomastica romaneasca, unde o multime de derivate ale sale au devenit nume de familie. Are semnificatia de “calcai”.

IACOV v. Iacob

IANACHE, prenume frecvent in onomastica greaca medie si moderna. La baza numelui se afla un echivalent grecesc prescurtat.

IANUARIE, prenume foarte rar intalnit in onomastica crestina, purtat in primele veacuri de cativa martiri ai Romei.

IANUARIU v. Ianuarie

IASON, prenume vechi, atestat in legendele despre argonauti.

IERAX v. Iust

IERAZ v. Neonila

IEREMIA, prenume rar folosit astazi, pastrandu-se numai prin traditia de familie.

IERON v. Ieronim

IERONIM, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca contemporana, astazi fiind folosit ca nume de familie. Are semnificatia de “nume sacru”.

IEROTEI, prenume vechi, intalnit numai in mediul monahal. Semnifica “ Sfantul lui Dumnezeu”.

IEVLAVIE v. Eulalia

IEZECHIA, nume biblic dat celui de-al XIII-lea imparat al lui Iuda, a carui semnificatie ar fi “Taria mea este Iehova”.

IEZECHIA v. Ezechia.

IEZECHIEL, prenume care a ramas in istoria culturii religioase, fiind purtat de un mare prooroc al Vechiului Testament.

IEZECHIIL v. Iezechiel

IEZECHIL v. Iezechiel

IGNAT, prenume bine reprezentat in limba romana veche, astazi fiind considerat doar nume de familie. Are semnificatia de “foc”.

IGNATIE v. Igant

IGNATIU v. Ignat

IGOR, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca, fiind un imprumut din onomastica slava. Interesant in istoria acestui nume este originea lui germanica, corespunzand unui vechi nume scandinav.

ILARIE, prenume mai putin intalnit in onomastica crestina de astazi. Isi are originea intr-un nume de persoana foarte vechi in onomastica greceasca si semnifica “placut”, “plin de bucurie”.

ILARION v. Ilarie

ILI v. Eli

ILIAN, prenume intalnit si in onomastica romaneasca, ca derivat de la numele biblic Ilie.

ILIE, prenume foarte vechi care s-a bucurat de o mare raspandire in onomastica romaneasca. Semnificatia ar fi de “Domnul este adevaratul Dumnezeu”.

INOCENTIU v. Inochentie

INOCHENTIE, prenume utilizat si cu forma Inocentiu, arata legatura dintre limba greaca, latina si romana. Are semnificatia de “nevinovat”, “curat”, “pur”.

IOACHIM, prenume vechi, destul de frecvent in onomastica romaneasca veche, astazi fiind mai rar intalnit. La baza lui se afla un nume de persoana din patrimonial biblic si are semnificatia de “a indrepta, a ridica”.

IOAD, nume mai putin cunoscut, dar prezent in calendarul Bisericii Ortodoxe, deoarece reproduce numele proorocului sau profetului Ioad. Este un nume biblic si semnifica “desfatarea lui Iehova”.

IOADAN v. Ioad

IOAN, cel mai raspandit prenume in onomastica romaneasca si europeana. Provine din ebraica si are sensul de “ Dumnezeu a avut mila”.

IOANICHIE, prenume destul de frecvent si in onomastica romaneasca, mai ales in randul monahilor. La baza acestui prenume se afla un nume grecesc si se traduce prin “al lui Ioan”.

IOEL v. Ioil

IOIL, nume care nu pare a fi avut o raspandire analoga cu alte nume de profeti. Totusi, prenumele a cunoscut o arie de circulatie surprinzatoare. Are semnificatia “Iehova este Dumnezeu”.

ION v. Ioan

IONA, prenume care face parte din aceeasi familie de nume biblice teoforice ce provine din ebraica.

IORDAN, prenume mai putin folosit astazi in onomastica romaneasca, fiind perceput ca nume de familie. Are semnificatie de “izvor”, “fluviu”.

IOSIF, prenume foarte raspandit, mai ales prin intermediul Bisericii apusene, frecvent si in onomastica romaneasca, mai ales in Transilvania. Are semnificatia de “Domnul a adaugat”.

IPATIE, prenume folosit mai ales in lumea crestina a Bisericii rasaritene. Are semnificatia de “suprem”.

IPEREHIE v. Leonida

IPERIHIE v. Avit

IPOLIT, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca, formele care s-au pastrat in onomastica crestina sunt cele care si-au pierdut aspiratia. Are semnificatia de “cal”, “desfama”, adica “cel care deshama calul” si “cel ce-si dezleaga incaltamintea”.

IRACLIE, prenume putin folosit astazi, ce provine din limba greaca si are sensul de “inclinare”, “inchinare” zeitei Hera.

IRIMIE v. Ieremia

IRINARH, prenume vechi grecesc ce semnifica “intaiul statator al pacii”, “mai marele peste cei care asigura ordinea”.

IRINEU, prenume purtat mai mult de monahi. Semnifica “facator de pace”, “cel ce primeste pacea lui Hristos”.

IRODION, prenume cunoscut si frecvent in onomastica rasariteana, de aceea foarte multi cercetatori il apropie de cuvinte slave. Are semnificatia de “rod”, “generatie”.

ISAAC v. Isac

ISAC, prenume mostenit de la patriarhul biblic “omul care are un legamant cu Dumnezeu”.

ISACHIE, nume de origine greceasca, ce semnifica “care descinde din Isac”.

ISAIA, nume biblic foarte cunoscut, fiind purtat de cel mai mare dinter proorocii mesianici ai Vechiului Testament. Semnificatia este de “Emanuel este mantuirea”.

ISIDOR, prenume intalnit mai rar in onomastica crestina contemporana. Provine din limba greaca si are semnificatia de “zeita egipteana a naturii”, “darul zeitei Isis”.

ISIHIE, prenume specific monahilor, slujitori mai ales in Biserica rasaritului. Semnifica “linistea naturii”, “pacea sufleteasca”.

IUDA, prenume provenit din ebraica si are sensul de “cautare”, “pret”, “favoare”, dar si “celebrare”.

IULIE v. Iuliu

IULIAN, nume frecvent, folosit si ca supranume in societatea romana.

IULIU, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana, provenit din vechi nume gentilic roman.

IUNIU, prenume intalnit mai rar, provenit din nume gentilic roman.

IUST, prenume care nu a avut o raspandire prea mare in onomastica crestina. Este un nume vechi, frecvent in onomastica romana si semnifica “drept”, “conform legii”.

IUSTIN, prenume format in epoca imperiala romana.

IUSTINIAN, prenume folosit astazi mai mult de catre monahi. Numele a fost purtat de cel mai mare si respectat imparat al Bizantului.

IUVENTIM v. Iuventin

IUVENTIN, prenume de origine romana, la baza caruia se afla o forma adjectivala ce semnifica “tinerete”, “timpul tineretii”, “cel ce are proprietatile tineretii”.

K

KAMASIS, prenume ce aminteste de primii crestini din zona cu numeroase marturii paleocrestine, Niculitel, Jud.Tulcea, in care au fost descoperite importante sfinte moaste.

KERKIRA, prenume destul de rar intalnit, aminteste de numele celei mai cunoscute zone nordice din insulele Ionice.

KIRIAC v. Chiriac

KIRIAKI v. Chiriachi

KIRIK v. Chiric

KIRIL v. Chiril

KLOENIC v. Cleonic

L

LALU, prenume inregistrat pe teren romanesc si atestat ca varianta provenita din prenumele foarte raspandit in onomastica crestina, ca derivat hipocoristic.

LAMBRU, prenume preluat cu semnificatia de “stralucire”.

LAMPADIE, prenume neobisnuit in onomastica crestina contemporana . La baza acestui prenume se afla un substantiv comun grecesc ce semnifica “sursa de lumina”.

LAODICHIE, prenume rar intalnit in onomastica crestina mireana, el fiind folosit in lumea monahala.

LAUR, prenume a carei forma este foarte raspandita in onomastica romaneasca actuala, fenomen explicat prin influenta literara.

LAURENTIE v. Laurentiu

LAURENTIU, supranume frecvent in onomastica latina, ce semnifica “loc cu multi lauri” sau “nascut, originar din Laurentum”.

LAVRENTIA v. Laurentiu

LAVRENTIE v. Laurentiu

LAZAR, prenume foarte raspandit odinioara, a devenit astazi nume de familie. Are semnificatia de “a ajuta”.

LEON, prenume foarte vechi si frecvent care a dominat onomastica veche romana, sugerat de regele animalelor si simbolica acestuia. Semnificatia este “leu”.

LEONID v. Leonida

LEONIDA, prenume care a cunoscut o frecventa destul de mare in onomastica romaneasca, dupa influenta masiva, neogreceasca din Tarile Romane.

LEONTIE, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

LEUCADIA v. Laodichie

LEUCHIE, neatestat ca prenume in onomastica romaneasca, dar bine conservat in nume de familie, semnifica “curat, cinstit”, “neprihanit, innocent”.

LEVCHIE v. Leuchie

LIMNEU v. Talasie

LIN v. Filolog

LISIMAH, prenume de origine traca, intrat in circuitul macedonean.

LIVIU, prenume frecvent in onomastica romaneasca, mai ales in Transilvania, la baza caruia se afla numele gentilic roman Livius.

LOLIA v. Urban

LONGHIN, prenume folosit frecvent altadata, astazi este intalnit mai mult ca nume de familie. Are semnificatia de “cel care este lung”.

LONGIN v. Longhin

LUCA, prenume cu frecventa mare in lumea crestina. Nume de persoana, atestat in Noul Testamant ce semnifica “cel care este originar din Lucania”.

LUCHIAN, prenume frecvent in onomastica crestina si asimilat prin cele doua filiere, cea greaca si cea latina. Are semnificatia de “stiuca”.

LUCHILIAN, prenume mai rar intalnit in onomastica actuala.

LUCIAN v. Luchian

LUP, prenume caracteristic onomasticii romanesti, care semnifica “zeul turmelor identificat cu Pan”.

M

MACABEI, nume dat celor sapte frati iudei, sfinti martiri.

MACARIE, prenume intalnit astazi mai mult in cinul calugaresc, avand sensul de “fericit”.

MACEDON, prenume ce aminteste de zona geografica Macedonia si de imparatul ei, avand sensul de “elevat”.

MACEDONIE v. Macedon

MACHEDON v. Macedon

MACHIDON v. Macedon

MACROBIU v. Macrovie

MACROVIE, prenume preluat tot din onomastica romana, desi numele era purtat de o populatie de origine etiopiana.

MAGNON v. Artemie

MAICO v. Mamant

MAIOR, prenume cunoscut si folosit ca atare in latina, are semnificatia de “mai mare”.

MAIR v. Maior

MAL, prenume mai putin obisnuit, dar cu multe atestari in limba romana. Provine din latina si are semnificatia de “obraji”.

MALA v. Mal

MALE v. Mal

MALAHIA v. Maleahi

MALEAHI, prenume biblic, de origine ebraica, cu sensul de “trimisul Meu”, “ingerul Meu”.

MAMANT, prenume crestin care pastreaza in semantica lui un fapt real, nasterea unui sfant in temnita si are sensul de “iubitor de mama”.

MAMELTA v. Mamant

MAMERT v. Mamant

MAMONT v. Mamant

MANASE, prenume vechi ebraic, cunoscut prin Rugaciunea Regelui Manase.

MANISITEU v. Chindeu

MANUIL v. Emanuel

MARCEL, prenume foarte raspandit in onomastica crestina europeana si cea romaneasca.

MARCELIN v. Marcel

MARCHIAN v. Marcian

MARCIAN, prenume frecvent in limba latina, ce semnifica “al lui Marcius”.

MARCU, prenume mult mai putin folosit astazi decat in primele secole crestine. Este un prenume specific roman, purtat de baietii nascuti in luna martie.

MARDARIE, prenume disparut din onomastica actuala, dar frecvent in limba veche. De origine este din limba greaca.

MARDONIE v. Mardarie

MARIAN v. Mariam

MARIN, vechi prenume romanesc, raspandit in Dacia chiar din epoca romana. Semnificatia ar fi de “al marii”, “de mare”, “marin”.

MARON, cuvant de origine siriana, ce semnifica “izvor amar” sau “corabie a Domnului”.

MAROTA v. Maron

MARTIAN v. Martinian

MARTIN, prenume mai putin obisnuit astazi in onomastica rasariteana si romaneasca.

MARTINIAN, prenume obtinut prin derivare si care semnifica “cel care apartine lui Martin”.

MARTIRIE, prenume simplu, legat direct de numele sacrificiului suprem facut de sfinti, dupa modelul Fiului lui Dumnezeu.

MARUTA v. Maron

MATEI, prenume raspandit in toata Europa, deci si in teritoriile romanesti, inca din primul mileniu si semnifica “darul lui Dumnezeu”.

MATURIN v. Sact

MAURICIU v. Mavru

MAURITIU v. Mavru

MAURU v. Mavru

MAVRU, prenume atestat si in onomastica romaneasca veche, devenit nume de familie. Semnificatia lui ar fi de “de culoare neagra”, “negru”.

MAXIM, prenume vechi in onomastica europeana si romaneasca. Semnifica “mare”.

MAXIMIAN v. Maxim

MAXIMILIAN v. Maxim

MAZIM v. Ipolit

MELASIP v. Casian

MELETIE, prenume frecvent candva si in onomastica romaneasca, dovada fiind variantele si derivatele de la acest nume. Semnifica “a studia, a cerceta”.

MELETIN v. Meletie

MELITINA v. Meletie

MELITON v. Meletie

MEMELTA, prenume rar, cu o forma interesanta, care nu este altceva decat o varianta sau o forma populara derivate. Are sensul de “sarguincios”, “studios”.

MEMNON, stravechi nume al civilizatiilor arhaice, intrat in legenda.

MENANDRU v. Patrichie

MERCURIE, la baza numelui il regasim pe vechiul zeu italian Mercurius.

MEROPI, este rar intalnit in onomastica crestina.

METODIE, prenume intrat in onomastica crestina inca din primele veacuri. Are semnificatia de “cautare, cercetare”.

METODIU v. Metodie

MIHAEL v. Mihail

MIHAIL, prenume frecvent in aceste forma in onomastica crestina contemporana rasariteana si romaneasca, iar Mihael, in cea occidentala. Prenumele este socotit universal, avand o veche traditie crestina.

MIHEEA, prenume masculin de origine ebraica prezent in Vechiul Testament.

MIHNEA v. Mihail

MINEU v. Mina

MIRCEA, prenume frecvent in onomastica romaneasca, cu o traditie istorica deosebita, pornind de la numele celui mai venerat domn muntean Mircea cel Batran. Are semnificatia de “pace in lume”.

MIRON, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche, dar si in cea moderna, mai rar in cea contemporana. Are semnificatia de “untdelemn sfintit”, “ulei extras din plante parfumate”, “balsam”.

MISAIL, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche, astazi uitat.

MITROFAN, prenume vechi grec, ce semnifica “lumei mitrasului”, “focul”.

MITROPI v. Isidor

MOCHIAN v. Mochie

MOCHIE, prenume putin cunoscut, desi a fost purtat de cativa martiri. Are sensul de “om vesel”, “mucalit”.

MODEST, prenume relativ frecvent in onomastica romaneasca, folosit mai ales de cei ce aveau modele spirituale si culturale. Semnificatia este de “moderat, masurat, chibzuit”, “bland”.

MOICO v. Maico

MOISE, prenume arhaic cunoscut prin numele celui ce a intemeiat legea iudaica. Semnificatia este de “a salva”.

MONAGRIU v. Ipolit

MONTANUS, supranume roman. Are semnificatia “muntean, de munte”.

MORON v. Maron

MUCENIC, prenume folosit rar in onomastica romaneasca contemporana . Provine din slavona si semnificatia este de “cel muncit”, “munca, chin”.

N

NARCIS, prenume destul de frecvent in onomastica romaneasca contemporana. In limba greaca inseamna “amortire”, “toropeala”.

NARSI v. Narcis

NARSIN v. Narcis

NATANAIL, prenume de origine ebraica atestat in onomastica romaneasca. Semnificatia lui este “dat de Dumnezeu”.

NAUM, prenume vechi provenit din ebraicul Naum, insemnand “plin de mangaiere”, “cel mangaiat”.

NAVI, prenume ce face parte din tezaurul Vechiului Testament , un nume de origine ebraica, cu sensul de “odrasla”, “urmas”.

NAZARIE, prenume ce face parte din fondul primar ebraic al numelor teoforice. Semnificatia este de “consacrat”, “ales”, “sfintit pentru Domnul”.

NECTARIE, prenume de origine latina, care nu a cunoscut o dezvoltare in onomastica romaneasca, decat in mediul monahal. Are semnificatia de “deosebit de bun”, “placut ca nectarul”.

NEOFIT, prenume cu o raspandire limitata in mediul monahal. Provine dintr-un cuvant grecesc si semnifica “un nou adept la crestinism”.

NEREU, prenume putin obisnuit. Provine din limba greceasca.

NERIS v. Nereu

NESTOR, prenume care a cunoscut o frecventa mult mai mare in onomastica romaneasca din secolele trecute.

NESTORIE v. Nestor

NICANDRU, prenume specific crestin, purtat de numerosi martiri, mai ales de cei care faceau parte din armata romana de elita. Are semnificatia de “biruitor, victorios”.

NICANOR, prenume foarte apropiat ca inteles si arie de circulatie cu Nicandru. Semnifica “victorie neprevazuta”.

NICETA, prenume putin obisnuit chiar in vechime.

NICETAS v. Niceta

NICHIFOR, prenume foarte raspandit in onomastica romaneasca din secolele trecute, astazi din ce in ce mai rar intalnit. Semnificatia este de “purtator de victorie”.

NICHITA, prenume arhaic, atestat in Dacia in secolul al IV-lea, varianta a formei daco-latine si semnificatia este de “biruitor”.

NICODIM, prenume care este destul de rar in onomastica mireana, el fiind un nume consacrat monahilor. Semnificatia este de “victoria poporului”.

NICOLAE, unul dinte cele mai raspandite prenume, alaturi de Ion si Gheorghe, specifice onomasticii romanesti traditionale. Semnifica “biruinta simplitatii, a blandetii”.

NICON, prenume restrans la viata monahala, dar si aici este destul de rar intalnit. Semnifica “biruinta”.

NICOSTRAT, prenume destul de rar intalnit in perioada crestina, nefiind folosit nici chiar in lumea monahala, dar avand in antichitate o mare circulatie. Are semnificatia de “ostas biruitor”.

NICOSTRATUS v. Nicostrat

NIFON, prenume care are la baza grecescul “sobru”, “intelept”.

NIL, prenume specific lumii monahale. Este un nume de origine egipteana, nefiind altceva decat numele marelui fluviu, datator de viata.

NISTOR v. Nestor

NOE, nume biblic, de origine ebraica, cu sensul de “mangaiere”, “aducator de pace”.

NON, prenume ce a fost inregistrat de timpuriu in forma Nona, desi era atribuit barbatilor. In latina semnifica “tata”.

O

OCHEAN, prenume ce are la baza un substrat mitologic, fiind vorba de zeul marilor si al oceanelor.

OCTAV, prenume relativ modern, inspirat din literatura si istoria Romei antice. Semnificatia este de “al optulea”.

OCTAVIAN v. Octav

OLIMP, prenume foarte vechi, de origine greceasca, ce are la baza numele muntelui Olimp, avand ca semnificatie “a straluci”.

OLIMPIAN v. Olimp

OLIMPIADA v. Olimp

OLIMPIE v. Olimp

OLIMPIU v. Olimp

OLIVIAN, prenume mai rar intalnit in onomastica romaneasca veche, desi este un nume crestin vechi. Are semnificatia de “maslin” sau “cel care culege maslinii”.

OLVIAN v. Olivian

ONESIM v. Onisim

ONISIFOR, prenume destul de prezent in onomastica romaneasca din secolul trecut, astazi din ce in ce mai rar intalnit. Are semnificatia de “purtator de castig”, “cel care aduce folos”.

ONISIM, prenume provenit din greaca cu sensul de “castig, folos”, “folositor”.

ONOFREI v. Onufrie

ONUFRIE, prenume vechi in onomastica romaneasca.

ONOSIE v. Onisim

OPREA, prenume vechi si relativ recent in onomastica romana din Transilvania si Moldova. Semnifica “taranul care se trudeste, din zori pana in noapte, pe pamantul lui”, un nume care reflecta indeletnicirea.

OR, prenume foarte interesant din punct de vedere al originii, fiind o relicva a numelui grecesc oros, ce semnifica “munte”.

ORENDIE v. Orentie

ORENTIE, prenume rar intalnit in onomastica crestina. Semnifica “om de munte”.

OROPSIE, prenume foarte interesant pentru enigmatica limba romaneasca. Semnifica “a dezbina, a izola”.

OROPSIS v. Oropsie

OREST v. Orestie

ORESTE, prenume ce are la baza un vechi nume grecesc, cu sensul de “om la munte”, “muntean “.

OSCAR, prenume mai putin cunoscut in onomastica crestina orientala, fiind caracateristic onomasticii crestine tarzii. Are sensul de “fara pata”.

OSIE, prenume putin folosit, chiar si in mediul monahal. Semnificatia este de “salvare, mantuire”.

OVID v. Ovidiu

OVIDIU, prenume destul de raspandit in onomastica romaneasca, pe care nu-l socotim modern, deoarece a patruns din latina.

OXANTE v. Avxentie

OXENTIA v. Avxentie

OXINDIE v. Avxentie

OXINTIA v. Avxentie

P

PACOMIE v. Pahomie

PAFNUTIE, prenume specific mediului monahal, cu o circulatie restransa.

PAGARIE v. Pangariu

PAHOMIE, prenume cu aceeasi arie de circulatie in mediul monahal. Provine din mediul egiptean.

PAISIE, PAISIA, prenume destul de frecvent in onomastica crestina, mai ales in cea monahala. Sensul este de “a educa, a instrui”.

PALADIE, PALADIA, prenume pastrat pana astazi in onomastica romaneasca, mai ales ca nume de familie. Are sensul de “a face sa tremure de teama, a agita”.

PAMFIL, prenume devenit in onomastica romaneasca contemporana nume de familie, evolutie specifica prenumelor vechi. Are semnificatia de “iubitor”.

PAMFILIE v. Pamfil

PAMFILION v. Pamfil

PAMFILON v. Pamfil

PAMVON v. Leonida

PANAGHIA v. Panait

PANAGHIOT v. Panait

PANAIOT v. Panait

PANAIT, prenume care face parte dintr-o familie de nume, frecvente in onomastica romaneasca.

PANCRATIE, prenume intalnit mai rar in onomastica romaneasca, dar destul de frecvent in limba veche. Provine din limba greaca si semnifica “atotputernic”, “plin de tarie”.

PANCRATIU v. Pancratie

PANDEOLEON v. Panteleimon

PANGARIE v. Pangariu

PANGARIU, prenume straniu, fara corespondenta in greaca sau latina ca nume de persoana.

PANGRATIE v. Pancratie

PANHARIE v. Pangariu

PANHARIU v. Pangariu

PANTELEIMON, prenume crestin, format in epoca crestina si care semnifica “a tot milostivul”.

PANTELIMON v. Panteleimon

PANTELOMON v. Panteleimon

PAPA, prenume cunoscut mai ales in lumea monahala, desi in documentele romanesti vechi este un nume destul de frecvent. Are semnificatia de “ tata”, “parinte”.

PAPIA v. Papilian

PAPIL v. Papilian

PAPILIAN, este un prenume de origine romana, ce semnifica “episcop de Roma”.

PAPILIN, v. Papilian

PAPINIUS v. Papilian

PAPIRIN v. Pahomie

PAPIRIUS v. Papilian

PAPIU v. Papilian

PAPIUS v. Papilian

PARAMON, prenume rar intalnit in onomastica crestina, chiar si in cea monahala. Sensul este de “pentru totdeauna”, “permanent”, “continuu”.

PARIGORIE v. Leon

PARIGORIU v. Avit

PARMENA, prenume crestin mai rar intalnit, dar cunoscut si frecvent in greaca veche.

PAROD v. Emanuel

PARTENIE, prenume inregistrat si in onomastica romaneasca, cu sensul de “nevinovatie”, “candoare”.

PASCAL, prenume aparut in realitatea noua, crestina, cu sensul de “trecere”.

PASICRAT v. Pasicrate

PASICRATE v. Valentin

PASTE v. Pascal

PASTI v. Pascal

PATAPIE, prenume mai putin obisnuit, avand sensul de “a patimit”, “cel ce a suferit”.

PATRICHIE, prenume nu prea frecvent in onomastica romaneasca. La baza lui se afla un nume latin, cu sensul de “senator”.

PATRICIU v. Patrichie

PATROVA v. Filolog

PAUL v. Pavel

PAVEL, prenume deosebit de frecvent in onomastica romaneasca si europeana. Are sensul de “pauza, oprire”.

PAULIN v. Pavel

PELAGHIA, prenume care a cunoscut o mai mica raspandire in onomastica crestina. Are semnificatia de “suprafata lucie a marii”.

PEON, prenume de origine greaca, cu sensul de “vindecator”.

PEREGRIN, prenume mai putin obisnuit, dar prezent in cateva documente. Are sensul de “cel strain”, “cel venit din alte parti”.

PERPETUA, prenume mai putin obisnuit in onomastica crestina. Are sensul de “a rabda, a suporta”, “a rezista”.

PETRONIE, prenume nu prea frecvente in onomastica crestina, fiind mostenite direct din formele latine.

PETRU, prenume frecvent in onomastica crestina si, in onomastica romaneasca veche si contemporana. Are sensul de “stanca, piatra”.

PILEVS v. Nil

PIMEN, prenume folosit cu precadere in lumea monahala. Se presupune a fi de origine egipteana, dar semnificatia sa nu a fost inca stabilita.

PISTIS, prenume tipic crestin, care a fost atestat timpuriu si care semnifica “credinta”.

PISTOS v. Pistis

PLATON, prenume vechi si destul de frecvente in Grecia, chiar din antichitate, semnificatia fiind “latime, largime”, “larg, spatios”.

PLISIE, prenume neobisnuit in onomastica crestina, ce pare a fi de origine egipteana si are ca semnificatie “ curat”, “nevinovat”.

PLISIU v. Plisie

POLICARP, prenume rar intalnit in onomastica romaneasca, la baza caruia se afla un nume de persoana grecesc si care semnifica “cu multe roade”.

POLIEN, prenume rar intalnit in onomastica crestina, dar obisnuit la romani.

POLIEUCT, prenume sub care sunt atestati numerosi martiri. Are intelesul de “apreciat”, “bine primit”.

POLIEUD v. Polieuct

POLION v. Polien

POMBIE v. Pompie

POMPIE, prenume rar intalnit in onomastica crestina.

POMPIUS v. Pompie

PORFIRIE, prenume bine cunoscut in Bizant si mostenit in onomastica crestina romaneasca. Are sensul de “cel nascut in porfira sau purpura”.

PORFIRIU v. Porfirie

PRIM v. Felician

PRISC, prenume cu variante, chiar si acestea de origine latina. Are sensul de “stravechi”, “antic”.

PROB v. Prov

PROCA v. Proclu

PROCLU, prenume crestin mai putin raspandit, atestat in primele secole de crestinism si care este legat direct de traditia romana. Are sensul de “a plange”.

PROCOPIE, prenume intrat in onomastica romaneasca veche, direct din greaca si are semnificatia de “taietura”, “incizie”.

PROCUL v. Proclu

PROHOR, prenume rar intalnit in onomastica crestina. La baza lui sta un cuvant grecesc ce are sensul de “a prevedea”.

PROSIE v. Protasie

PROTAS v. Protasie

PROTASIE, prenume de origine latina, imprumutat din greaca, cu sensul de “a dispune”.

PROTION v. Dima

PROTOGEN v. Evloghie

PROV, prenume care nu s-a pastrat si nu a intrat in circuitul onomasticii crestine, nici macar in cel monahal. Are sensul de “a vedea inainte”, “ a fi profund”.

PUBLIE, prenume de origine romana, provenit dintr-un prenume roman .

PUBLIU v. Publie

PUD v. Pudens

PUDENS, prenume de origine latina, care nu a fost folosit ca nume in antichitatea romana. Are sensul de “un fiu, barbat sfios”.

PUDENTIU v. Pudens

PULHERIA, prenume care a intrat in onomastica crestina romaneasca, dar nu a cunoscut o frecventa mare. Are sensul de “frumos, minunat”.

PUPLIE v. Publie

R

RABULA v. Ravula

RAFAEL v. Rafail

RAFAIL, prenume care a avut in Evul Mediu o mult mai mare raspandire decat in perioada moderna. Are sensul de “a vindeca”.

RAGAV v. Rahav

RAGOV v. Rahav

RAHAV, prenume care face parte din istoria cuprinsa in Vechiul Testament si are ca sens “mandru, mare”.

RAVULA, prenume neobisnuit, dar atestat si care are ca semnificatie “a vorbi cu voce ragusita”.

RAZVAN, prenume foarte raspandit in onomastica romaneasca moderna si mai rar intalnit in secolele anterioare. Are semnificatia de “rebotezat”.

ROBOAM, nume care nu a intrat in onomastica crestina, dar care este pomenit.

RODOPIAN, prenume rar, ce are sensul de “trandafir”.

ROMAN, unul dintre cele mai vechi si interesante prenume de origine latina.

ROMEO v. Roman

ROMICA v. Roman

ROMICA v. Roman

ROMIL v. Roman

ROMUL v. Roman

ROMULUS v. Roman

RUF, prenume care a patruns in onomastica crestina cu ajutorul Noului Testament.

RUFA v. Ruf

RUSTIC, prenume de origine latina, cu sensul de “simplu”, “de la tara”.

RUT, prenume care a intrat in onomastica crestina, dar care e mai putin folosit in aria Bisericii rasaritene.

S

SABA v. Sava

SABIAN v. Savian

SABIN, prenume relativ frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

SABINIAN v. Savinian

SACERDON v. Sacherdon

SACHERDON, prenume crestin mai putin folosit in onomastica crestina veche sau actuala si are ca semnificatie “slujitor al divinitatii”.

SACT, prenume care a ramas atestat si cu semnificatia de “sfant, venerat”.

SAMSON, prenume vechi, biblic, nume de erou al Vechiului Testament, ce semnifica “lumina soarelui”.

SAMUEL v. Samuil

SAMUIL, prenume vechi de origine biblica, usor de cunoscut dupa componenta ebraica, ce are ca sens “cerut de la Dumnezeu prin rugaciune”.

SANSALA v. Sava

SARANDI, prenume care in perspectiva semnificatiei, ar putea face parte din onomastica crestina.

SARONA v. Salona

SARVIL v. Neomila

SATORNIN v. Gherman

SATURNIN v. Peregrin

SAVA, prenume foarte raspandit in aria crestinismului rasaritean. Se sarbatoreste anual pe 24 aprilie.

SAVAIN v. Ipolit

SAVATIE, prenume putin obisnuit, cu sensul “care apartine Sabatei”.

SAVATIN v. Savatie

SAVEL, prenume greu de indentificat din punct de vedere etimologic.

SAVIN v. Sabin

SAVINIAN, prenume cu o frecventa mica, dar care arata bogatia mostenirii fondului latin.

SAVININ v. Savinian

SEBASTIAN, prenume cu o mare raspandire in lumea crestina medievala, dar si in cea contemporana, avand ca sens “demn de veneratie”.

SEFORA, prenume putin obisnuit, este mai frecvent in mediul monahal. Semnificatia numelui este cea de “pasare mica”, “vrabiuta”.

SELEUC v. Straton

SELEUCUS v. Pamfil

SELNENIAD v. Leonida

SEMPRONIANUS v. Castorius

SENI v. XENI

SENIA v. XENIA

SEPTIMIU v. Filic

SERAFIM, prenume vechi in onomastica crestina si desigur si in cea romaneasca.

SERAPIA v. Serapion

SERAPION, prenume putin obisnuit, cu o relativa raspandire in mediul monahal.

SERGHEI v. Serghie

SERGHIE, prenume raspandit in Europa, in Evul Mediu ca si in perioada moderna, ce provine din cultura slava.

SERGIU v. Serghie

SEVASTIAN v. Sebastian

SEVASTIANI v. Sebastian

SEVER, forma mai noua, intrata pe cale culta si care are drept sens “serios, grav, aspru, sever”.

SEVERIAN v. Sever

SEVERIN v. Sever

SIHASTRU v. Isihie

SILA, prenume vechi, varianta care nu a cunoscut o raspandire in onomastica crestina medievala sau contemporana.

SILUAN, prenume deosebit de interesant, mai ales in ceea ce priveste modul de dezvoltare si raspandire in onomastica veche. Are sensul de “padure”.

SILVAN v. Siluan

SILVANUS v. Siluan

SILVESTRU, prenume putin folosit in onomastica romaneasca contemporana. Are sensul de “al padurii”, “padurean”.

SILVIU, prenume frecvent in onomastica romaneasca contemporana.

SIMEON, prenume vechi cu o larga raspandire in onomastica crestina, fiind preluat din Vechiul si Noul Testament. Semnificatia numelui este “a auzi, a indeplini”.

SIMINA v. Simion

SIMION v. Simeon

SIMON v. Simeon

SIMPLICIU, prenume nu prea raspandit, nu a circulat ca prenume nici inainte de Hristos. Semnifica o “candoare aparte”.

SINAI, prenume invechit, atestat, relativ frecvent, in onomastica romaneasca.

SINCLITICA v. Sinclitichia

SINCLITICHIA, prenume rar folosit in onomastica crestina europeana. Are sensul de “convocare, adunare”.

SIONIE, prenume mai putin obisnuit astazi. De provenienta biblica.

SIONIU v. Sionie

SISINIE, prenume frecvent in perioada veche.

SISOIE, prenume ce face parte din onomastica crestina, fiind bine reprezentat prin sfinti si martiri.

SIXT, nume preluat de episcopii Romei, numiti si papi. Numele sixt a fost preferat datorita semnificatiei acestuia atat in greaca, cat si latina.

SMARAGD v. Smarand

SMARAGDA v. Smarand

SMARAND, cu numeroase variante, raspandite in onomastica crestina romaneasca, este un prenume ce are la baza asocierea cu piatra pretioasa de culoare verde, numita smarald.

SOCRAT, prenume deja cunoscut lumii vechi grecesti si are sensul de “a fi salvat”.

SOCRATE v. Socrat

SOFIAN v. Sofia.

SOFONIE, prenume putin folosit in onomastica crestina datorita confuziei, pana la indentificarea cu Sofronie.

SOFRONIE, prenume de larga circulatie in onomastica crestina a Evului Mediu, care are la baza un nume de persoana din greaca veche si semnifica “a fi intelept”.

SOLOHON v. Solomon

SOLOMON, prenume raspandit in onomastica europeana si cea romaneasca veche. Are sensul de “cel ce asigura pacea”.

SOLOMONI v. Solomon

SOLOMONIA v. Solomon

SOPATER v. Sosipatru

SOPATRA v. Sosipatru

SOSIE v. Ianuarie

SOSIPATRU, prenume vechi, cunoscut crestinilor, mai ales prin textul Noului Testament, dar folosit mai rar in onomastica crestina de mai tarziu.

SOSON v. Ianuarie

SOSONA v. Meletie

SOTER v. Sotir

SOTIR, prenume frecvent in perioada veche, martirica. Este un nume de persoana grecesc, ce semnifica “salvare”.

SOTIRIH v. Sotir

SOVER v. Memnon

SPIRIDON, prenume foarte vechi in onomastica crestina europeana si in cea romaneasca. Semnifica “cosulet cu paine”.

STAHIE, prenume care a patruns in onomastica crestina prin intermediul Noului Testament si are ca sens “spic de grau”.

STAHIS v. Stahie

STELIAN, prenume frecvent in onomastica romaneasca actuala. Semnificatia numelui este “stea”.

STIRACHIN v. Ipolit

STRATILAT, prenume putin utilizat in onomastica crestina veche si disparut din cea contemporana, fiind intalnit doar ca nume de familie.

STRATON, prenume cu o frecventa destul de mica in onomastica crestina veche si actuala.

Are sensul de “forta militara”.

STRATONIC v. Straton

SUNTIHI v. Sinclitichia

Ş

ŞERBAN, prenume romanesc, foarte vechi, care nu se incadreaza in onomastica crestina propriu-zis, dar este simtit ca nobil si de bun augur, prin traditia purtarii lui de catre mari domnitori ai Tarii Romanesti. Provine din latina si are semnificatia de “sclav” sau “taran dependent”.

ŞTEFAN, prenume de mare circulatie, cunoscut si apreciat nu numai in onomastica crestina, ci si in perioada clasica greceasca. La baza provine din greaca si are semnificatia de “coroana” sau “coroana cu care se incununau invingatorii”.

T

TABOR, prenume inregistrat in onomastica romaneasca cu fonetism latin.

TADEU, prenume mai putin folosit in onomastica crestina, mai ales in cea rasariteana si care are sensul de “curajos”, “inimos”.

TALALEU, prenume putin obisnuit astazi in onomastica crestina, dar destul de frecvent in onomastica veche romaneasca. Are drept sens “har, multumire, bucurie”.

TALU v. Talasie

TARAH, prenume putin obisnuit in onomastica crestina, chiar si in lumea monahala. Provine din limba greceasca si are ca inteles “emotionat, tulburat”.

TARASIE, prenume bizantin care a fost frecvent in onomastica romaneasca. Sensul este de “cel care este bine aparat”.

TASIUS v. Dasius

TATIAN v. Tatiana

TATUIL v. Vevea

TAVITA, prenume putin raspandit in onomastica crestina, dar prezent in onomastica romaneasca, a carei semnificatie este “caprioara” sau “gazela”.

TAVMASEI v. Artemie

TAVMASIE v. Antipatru

TELESFOR, prenume care nu este inregistrat in onomastica crestina actuala, dar care se regaseste in numeroase variante ale numelor de familie.

TEMISTOCLE, prenume vechi si raspandit la grecii antici, dar putin folosit in lumea crestina si are ca semnificatie “zeita cinstei si a dreptatii”.

TEOCLA v. Tecla

TEOCNIS v. Artemie

TEOCTIST, nume putin obisnuit in onomastica crestina propriu-zisa. Este purtat mai ales de calugari. Are semnificatia de “a construi, a cladi, a zidi”, deci “creat de Dumnezeu”.

TEODOR, prenume deosebit de frecvent in onomastica crestina rasariteana, in mod special in cea greceasca si care are drept semnificatie “darul lui Dumnezeu”.

TEODOSIE, prenume destul de frecvent in onomastica crestina bizantina, dar din ce in ce mai rar in epoca moderna, avand ca semnificatie “donatie, dar”.

TEODOT, prenume ce nu a cunoscut o frecventa mare in onomastica romaneasca, avand ca semnificatie “acordat, dat”.

TEODUL, prenume crestin putin raspandit astazi, el fiind mentinut mai mult ca nume de familie sau purtat de monahi.

TEOFAN, prenume frecvent in onomastica crestina a Evului Mediu, cu o frecventa destul de mare si in onomastica veche romaneasca, avand ca semnificatie “aratare, evidenta “.

TEOFIL, prenume frecvent in onomastica crestina, ce semnifica “iubitor de Dumnezeu”.

TEOFILACT, prenume cu rara intrebuintare in onomastica crestina actuala, fiind intalnit sporadic in mediul monahal, avand semnificatie de “pazit de Dumnezeu”.

TEOGNIE v. Basarab

TEOGNIS v. Antipatru

TEOPEMNT v. Eusebiu

TEOPIS v. Teopist

TEOPIST, prenume care nu s-a bucurat de popularitate, nici in cinul calugaresc, desi este foarte vechi si semnifica “credincios in Dumnezeu”.

TEOPREPIE v. Agaton

TEOSTIH v. Antipatru

TEOTECHI, prenume mai putin intalnit astazi, dar destul de frecvent in onomastica romaneasca veche. In limba greaca semnifica “creatie”, “nastere”.

TEOTIM, TEOTIMI, prenume crestin atestat in vechea episcopie a Tomisului si care semnifica “cinstirea lui Dumnezeu”.

TERAPONT, prenume rar intalnit in onomastica crestina si are semnificatia de “cel ce face parte dintr-o grupare de elita”.

TERENTIE, prenume de origine romana, nu prea frecvent in onomastica crestina si care semnifica “cel care provine din Terent”.

TIBURT v. Tiburtie

TIBURTIE, prenume care a disparut din onomastica romaneasca, ramanand in cadrul numelor de familie.

TIHON, prenume cu frecventa mica in onomastica crestina laica, fiind folosit mai ales in lumea monahala. Are semnificatia de “soarta, destin, tihna”.

TIMOLAU, prenume nu prea raspandit in onomastica crestina veche, nefiind inregistrat nici in mediul monahal. Are semnificatia de “onoare”.

TIMON, prenume crestin ramas izolat in onomastica crestina veche si care are semnificatia de “cinstit”.

TIMOTEI, prenume frecvent in onomastica crestina medievala si moderna, mai ales in Biserica rasariteana. Are semnificatia de “cinstirea lui Dumnezeu”.

TIRON, nume vechi de persoana in societatea romana.

TIRS, prenume rar intalnit in onomastica crestina, desi a fost purtat de 2 martiri. Are semnificatia de “originar din cetatea respectiva”.

TIT v. Titus

TITUS, prenume foarte vechi si frecvent la romani. In limba latina semnifica “porumbel”, iar in cea greaca “onorabil”.

TOMA, prenume frecvent in onomastica crestina universala, dar si in onomastica romaneasca veche si moderna. Are semnificatia de “geaman”.

TOMAIDA v. Toma

TRACHILIN v. Tranchilin

TRANCHILIN v. Tiburtiu

TRIBIMIU v. Nestor

TRIBUN v. Ipolit

TRIFILIE, prenume nu prea frecvent in onomastica crestina laica si destul de neobisnuit chiar si in onomastica monahala.

TRIFON, prenume frecvent in onomastica crestina rasariteana si in cea romaneasca veche. Are semnificatia de “cel care traieste in placeri”.

TRIVIMIU v. Tribimiu

TROFIM, prenume destul de raspandit in onomastica romaneasca veche. Are semnificatia de “hranitor”.

U

UAR v. Var

ULCHIAN v. Ulpian

ULPIAN, prenume frecvent in mediile intelectuale din Transilvania secolelor trecute. Are semnificatia de “care apartine lui Ulpius”.

UPRASIAN v. Urpasian

URBAN, prenume foarte raspandit in antichitatea romana, fiind legat de o caracteristica impusa de zona de locuire. Are semnificatia de “orasean” sau “locuitor al Romei”.

URPASIAN, prenume crestin cu semnificatia de “suferinta”, “patimire”.

URSIA v. Ursihie

URSICHIE v. Ursihie

URSIHIE, prenume intalnit rar in onomastica crestina si are semnificatia de “protector”, “liniste deplina”.

URVAN v. Urban

V

VACH, prenume putin uzitat in onomastica crestina a mirenilor, dar prezent uneori in onomastica de traditie monahala.

VADIM, prenume frecvent in onomastica crestina rasariteana si occidentala, mai ales in ultima jumatate de veac. Are semnificatia de “a umbla, a merge”.

VALENT, prenume care este intalnit frecvent in onomastica occidentala si in cea romaneasca, mai ales in Evul Mediu tarziu. Are semnificatia de “a avea forta”, “a avea putere”.

VALENTIN, prenume frecvent in toata Europa contemporana, dar si in America. Are semnificatia de “cel care este puternic”.

VALERIAN v. Valeriu

VALERIE v. Valeriu

VALERIU, prenume frecvente astazi in onomastica crestina europeana si in cea romaneasca. Are semnificatia de “a fi puternic, a fi sanatos”.

VAPTISTA v. Baptista

VAR, prenume uitat, fara relevanta in onomastica crestina, fiind rar intalnit chiar si in cea monahala. Are semnificatia de “cel ce apartine”, “cel ce este originar din Ur”.

VARAVAR v. Barabar

VARAVAS v. Barabas

VARLAAM, prenume putin folosit in onomastica laica contemporana. Are semnificatia de “cel care este venerat”.

VARNAVA, prenume cu o frecventa destul de mare in onomastica romaneasca veche.

VARSAVA, prenume frecvent in onomastica romaneasca veche. Are semnificatia de “fiul juramantului”.

VARTOLOMEU, prenume nu prea frecvent in onomastica romaneasca. Este mai des folosit in onomastica monahala. Are semnificatia de “razboi”.

VARTOLOMEI v. Vartolomei

VARVAR v. Varavar

VARVARA, prenume utilizat frecvent in onomastica crestina veche. Are semnificatia de “balbait”.

VARUH v. Baruh

VARULA v. Roman

VAS, prenume cu o frecventa foarte redusa in onomastica crestina.

VASIAN, prenume ce provine din limba latina si are semnificatia de “cel originar din Bassiana”.

VASILE, prenume frecvent in onomastica europeana, mai ales in cea rasariteana si romaneasca. Are semnificatia de “rege, imparat”.

VASILEVS, prenume mai rar intalnit in familia de nume specifice onomasticii crestine si are semnificatia de “arhiconducator al unui neam”.

VASILIE v. Vasile

VASILIEVS v. Vasilevs

VASILISC, prenume putin uzitat in onomastica europeana occidentala. Are semnificatie de “un rege de mica importanta”, “nesemnificativ”.

VASOIU v. Vas

VAVILA, prenume intalnit destul de rar in ziua de astazi, dar atestat in onomastica romaneasca veche. Are semnificatia de “poarta zeului”.

VAVILIN v. Vavila

VELISARIE v. Belizarie

VENEDICT v. Benedict

VENERIE v. Ipolit

VENIAMIN, prenume putin utilizat in onomastica romaneasca. Are semnificatia de “fiu al fericirii”, “fiu al norocului”.

VENUST, prenume mai putin obisnuit in onomastica crestina si in cea romaneasca. Are semnificatia de “bucurie”, “frumusete”.

VERNADEA v. Bernard

VERNARDOS v. Bernard

VETRANION, prenume rar intalnit in onomastica crestina si are semnificatia de “vechime”, “batranete”.

VEVEA, prenume frumos prin forma si prin continutul semantic. Are semnificatia de “de neclintit”, “adevarat”.

VIANOR v. Siluan

VICENTIU v. Vichentie

VICHENTIE, prenume care a circulat in 2 forme , destul de frecvente in onomastica crestina europeana si romaneasca. Are semnificatia de “cel care invinge”.

VICTOR, prenume cunoscut si frecvent in onomastica crestina. Are semnificatia de “cel ce a obtinut victoria”, “invingator”.

VICTORIN, prenume folosit in onomastica romaneasca actuala, cu o frecventa mai mare in lumea monahala.

VIL v. Vavila

VILAIA v. Vavila

VILALA v. Vavila

VISARION, prenume frecvent in onomastica bizantina, mostenit sau pastrat in onomastica monahala, mai rar in cea laica. Are semnificatia de “rapa, adanctura”.

VITALIE, prenume prezent candva in onomastica romaneasca veche. Are semnificatia de “al vietii”, “vital”.

VITILA v. Vitalie

VIV v. Vivian

VIVIAN, prenume frecvent astazi si mai putin cunoscut in onomastica crestina veche. Are semnificatia de “plin de viata”.

VLASIE, prenume cu un trecut prosigios in onomastica romaneasca veche si care are semnificatia de “peltic”, “care nu pronunta bine toate sunetele”.

VONIFATIE v. Bonifaciu

VUCOL, prenume total neuzitat in onomastica crestina laica, dar intalnit, izolat in mediul monahal. Are semnificatia de “pastoral”.

X

XANTIE, prenume foarte rar intalnit in onomastica crestina. Are semnificatia de “blond”, “cu parul galben – auriu”.

XENOFONT, prenume cu mare traditie in antichitatea greaca si latina si are semnificatia de “ucigas de straini”.

Z

ZAHARIA, prenume rar folosit astazi, cu o relativa frecventa in onomastica romaneasca veche si care are semnificatia de “Jahve i-a ascultat rugaciunea (Dumnezeu)”.

ZACHEU v. Zaheu

ZACHEI v. Zaheu

ZAHEU, nume vechi ebraic, rar folosit in onomastica romaneasca actuala si are semnificatia de “drept, nevinovat, curat”.

ZENOBIE v. Zenovie

ZENOBIA v. Zenovie

ZENO v. Zenon

ZENON, prenume cu o foarte mare vechime si care semnifica “zeu”, “viata in sine”.

ZENOVIE, prenume frecvent in onomastica romaneasca si are semnificatia de “zeul vietii”.

ZINON v. Zenon

ZINOVIE v. Zenovie

ZMARAGDA v. Smarand

ZMARANDA v. Smarand

ZOSIMA, prenume care a cunoscut o larga raspandire in Imperiul Bizantin si care are semnificatia de “cel ce poarta centura”.

ZOTIC, prenume rar intalnit in onomastica crestina actuala, frecvent in onomastica veche romaneasca. Are semnificatia de “plin de energie”, “vital”.